Cum a fost nașterea (NVDC) la maternitatea Filantropia în 2021?

Mărturia unei mame care a născut la Filantropia, în București 2021


Naștere naturală nemedicalizată, după cezariană (NDVC)

1. Bună, Roxana! Împărtășește pe scurt, te rog, experiența primelor două nașteri.

Prima naștere a fost cezariană la rece în 2017, la 38 săpt. și 4 zile, motivul fiind bebelușul în poziție pelviană (cu capul în sus). Recuperarea a fost foarte grea, 2 luni m-am simțit invalidă, cu dureri mari.

A doua naștere a fost NVDC reușit (naștere vaginală după cezariană) la Filantropia cu dl. Dr. Radu Botezatu, la 2 ani și 9 luni diferență de la operație, naștere declanșată la 41 săpt. și 2 zile, cu un travaliu total de aproape 34 de ore, foarte intens.

Dl dr. mi-a propus și oxitocina, pentru a mai scurta chinul, am acceptat la pachet cu epidurală (mai multe doze, pentru că inițial prindea numai pe o parte). La final nici nu am mai simțit deloc expulzia, fiind foarte amorțită. M-am recuperat greu, o săptămână eram tot amorțită, iar bebe a fost la fel după naștere din cauza anesteziei.

2. Cum a fost a treia sarcină și cum a debutat travaliul?

Sarcina a fost destul de greu de dus la început, cu grețuri mari. Din trimestrul al II-lea am început să mă simt mai bine. Nu perfect, dar suportabil.

La 40 de săpt. și 2 zile am avut câteva contracții care semănau foarte mult cu cele braxton hicks, numai că ceva mai dureroase. La primul nvdc avusesem pretravaliu timp de o săptămână, iar acum credeam că se repetă istoria și că doar se pregătește corpul. Însă au început destul de repede contracții suportabile la distanță de câteva ore, apoi s-au intensificat.

Travaliul activ a început practic pe 2 august, seara, cu contracții la 10 minute, apoi la 5 și la 3. Erau neregulate, dureroase, dar suportabile. Pe la miezul nopții s-a rupt apa: am avut o contracție puternică și am simțit o durere surdă, un mare ”poc”, apoi a curs multă apă. Abia atunci am realizat că nașterea e iminentă, înainte tot credeam că se vor opri contracțiile și voi putea dormi.

3. Cum ai petrecut timpul acasă și când ai mers la spital?

Am încercat să stau acasă cât mai mult și să mă duc la spital conform regulii 5-1-1: contracții la 5 minute, regulate, care durează 1 minut, timp de o oră. Am stat mai întâi în baie, în apă caldă, însă nu mă simțeam confortabil. Apoi mă plimbam prin casă, l-am pus pe soț să cronometreze pentru că erau prea dureroase contracțiile ca să le mai ignor.

M-am bucurat mult că au adormit ceilalți 2 băieți și m-am relaxat știindu-i în siguranță. Am rezistat așa până pe la vreo 4 dimineața, când m-am gândit să plec la spital pentru că nu aș mai fi putut suprta drumul atunci când durerile urmau să se intensifice. M-a dus un verișor cu taxiul la Filantropia, iar soțul a rămas acasă cu grija celor mari.

4. Cum a fost internarea (triajul la camera de gardă)?

Am ajuns în 15 minute la poartă la maternitate, unde am fost preluată de portar, care m-a dus la baraca de triaj. Acolo era o doamnă asistentă ce mi-a dat la semnat o declarație pe proprie răspundere cum că nu am avut contact cu persoane bolnave în ultimele 2 săptămâni.

Am întrebat cine este de gardă și am aflat că era dr. Mitroi Brândușa, m-am bucurat mult, știind că e foarte bună, iar de la 7:30 dimineața urma să intre chiar doctorul meu, dl. Radu Botezatu. Toate erau exact cum trebuie. Apoi la camera de gardă am arătat dosarul de sarcină, mi-a fost verficată dilatația și am aflat că am 2 degete permeabile, adică vreo 3 cm.

Mi s-a făcut și ecografie, a durat cam mult, dar m-a asigurat că bebe e bine. Toate bune și frumoase până când am ajuns la testul covid. O asistentă a spus că încă nu e momentul, pentru că e foarte posibil să nu aibă locuri pentru internare. Atunci parcă mi-a picat cerul în cap. Am prins o perioadă în care 2 maternități importante sunt închise (Polizu pentru renovare și Giulești pentru dezinfectare), deci toate pacientele veneau la Filantropia.

Am stat aproximativ o oră cu formalitățile. Le-am spus în glumă că dacă nu mă internează mă întorc acasă și îl nasc în baie pe copil, iar dr. Mitroi, o scumpă cu simțul umorului, a făcut tot posibilul să îmi găsească și mie un loc. Când să intru, a sosit o salvare cu mămică din Iași, care ajunsese deja la expulzie. Așa că am mai așteptat pe un scăunel să se elibereze o sală de nașteri. Pentru mine a fost bine, am gestionat durerea plimbându-mă și nefiind pusă la monitorizare.

5. Cum a fost travaliul petrecut în sala de nașteri, cât te-au ajutat moașele, ai primit gaz ilariant sau epidurală?

Am prins moașe super, Geogiana și încă o doamnă cu părul blond, până la umeri. Mi-au spus că mă monitorizează doar 20 de minute și apoi am voie să mă plimb. Mi-au făcut tușeu și aveam dilatație tot 3 cm. 

De frica durerilor de la nașterea anterioară, am cerut să anunțe pe cineva că vreau epidurală și au zis că e prea devreme, trebuie să aștept dilatație 5. Moașele au plecat și s-au întors după jumătate de oră, m-au lăsat să mă plimb, dar eram mult prea obosită și nedormită, așa că am stat pe pat, cu spătarul ridicat.

Mi-am găsit o metodă de gestionare a contracțiilor: între ele moțăiam și mă rugam să pot să rezist la următoarea, iar când venea mă uitam la ceas și știam că 30 de sec. durerea se intensifică, apoi coboară.

Mă încurajam în minte să rezist, că ”acum trece vârful durerii” și să o accept, să nu mă mai zbat respingându-o. Așa am reușit să nu țip deloc în travaliu, până la 10 cm. De asemenea, am vorbit cu părintele duhovnic să se roage pentru mine, m-a pomenit chiar atunci la Sf. Liturghie, mulți alți prieteni s-au rugat și am simțit că Dumnezeu e cu mine. Am intrat într-un fel de transă în care nu mai eram atentă la nimic din jur.

Dimineața la schimbul de ture a venit moașa Dana, mi-a zis să aștept pe dl. Botezatu la ora 8, pentru acordul epiduralei. Mă încuraja și acest gând, că nu voi mai simți durerea curând. Îmi era teroare de necunoscut (expulzie). Din cauza aglomerației însă dl. Dr. nu era disponibil, nici gaz nu mi-au dat și tot amânându-mă cu epidurala, la ora 8 aveam deja 8 dilatație, prea târziu pentru anestezie.
De la dilatație 8 la 10 a fost foarte greu, contracțiile mai lungi și tot la 3 minute, apoi la 2.

6. Cum a fost expulzia și ce crezi că a ajutat cel mai mult în acele momente?

Pe la ora 9 și 20 dimineața aveam dilatație maxima, am ieșit din transă din cauza pregătirilor de expulzie, m-am panicat groaznic. M-au lăsat pe spate și mi-au legat ambele picioare de crăcanele acelea. 

Au început niște dureri cum nu am trăit în viața mea. Primele două contracții le-am ratat pentru că am țipat foarte puternic, nemaiputând lupta cu durerea intensă de final. Am simțit și cercul de foc, momentul când mi-a pleznit perineul.

M-a surprins că atunci când se rupe, nu doare locul în sine. Apoi din 5 sau 6 contracții a ieșit bebe: 3350 g, 53 cm. Mi l-au pus pe piept vreme de 5 minute și toată durerea cea groaznică a dispărut instant, deodată m-am simțit foarte bine, chiar făceam glumițe cu personalul. L-am supărat puțin pe dl. Dr pentru că i-am spus să nu-mi facă epiziotomie și să nu tragă de placentă (a ieșit oricum rapid singură). După această naștere am avut un val imens de bucurie și împlinire, pe care la cea anterioară nu le-am simțit.

nașterea la filantropia NVDC

7. Ce experiență ai avut după naștere, când l-ai primit pe bebeluș și cum a fost adaptarea în salon?

De aici deja se cam încheie visul frumos, dar dureros, pe care l-am trăit. Am rămas în aceeași cameră de naștere, unde m-am masat pe burtă și așteptam ca în două ore să mă mute în salon, să îl primesc pe bebe, dar….nu mai erau locuri.

Am stat acolo până la 18 seara, deși insistam că voiam să îmi alăptez bebelușul. Mi-am pus bagajul lângă ușă și am stat acolo până când au sunat și mi-au făcut și mie un loc într-o cmaeră cu o mămică foarte de treabă. M-au mințit că a durat atât pentru că la 14 se externează mamele și apoi durează cel puțin o oră să nebulizeze, însă nu părea nimic dezinfectat, iar baia arăta destul de mizerabil.

În saloane este caniculă, nu există aer condiționat funcțional, am încercat să aerisim mereu. De asemenea, prima seară bebelușul colegei mele a trebuit pus la lampă (cu noi acolo!), deci toată încăperea era luminată albastru. Bine că am avut la mine acea acoperitoare pentru ochi. Pe bebe l-am luat cu mine în pat, ca să ne odihnim amândoi cât de cât. A doua zi am fost mutată în alt salon, unde curățenia era cum trebuie, inclusiv la toaletă.

nașterea la Filantropia NVDC

8. Ce sfaturi ai da mamelor după cele 3 experiențe ale nașterii atât de diferite?

Pentru mine a fost ca un proces gradual spre o naștere cât mai naturală, chiar dacă nu insistam să fie așa. Fiecare mamă să își asculte glasul conștiinței și să vadă ce îi spune. Dacă găsește încredințare pentru nașterea naturală, să încerce tot posibilul să reziste, iar restul să lase în mâna lui Dumnezeu, pentru că sunt multe necunoscute ce pot apărea.

Eu aș alege din nou același drum, pentru că m-a făcut să mă simt o femeie împlinită sufletește!

Mă numesc Irina Pache și sunt profesor pentru învățământul primar și preșcolar. Mi-am dorit să pot schimba ceva în bine, în învățământul românesc, așa că la 22 de ani am devenit învățătoare, promovând examenul de titularizare cu nota 10, în București. Am crescut timp de 4 ani o generație minunată de elevi, în sistemul de stat, apoi alți 2 ani o clasă din învățământul particular. În anul 2017 am devenit mămică, un vis împlinit și o mare binecuvântare! De atunci au mai venit în viața noastră încă doi copii, așa încât nu m-am mai întors în sistemul de învățământ, ci în prezent mă ocup de creșterea lor, acasă. În același timp încerc să mă implic în continuare în diverse proiecte educaționale, să scriu și să mă dezvolt pe mai multe planuri. Educația copiilor rămâne pasiunea mea principală, domeniul în care simt că mă regăsesc și pot fi de folos. Pun foarte mare accent pe cucerirea elevilor pentru învățare și pe dezvoltarea lor complexă, ca suflete unice și minunate. Consider că scopul nostru, ca părinți și profesori, este de a crește copii fericiți și bogați în interior, nu doar copii cu rezultate bune!

Lasă un răspuns