Cum procedați cu frecventarea grădiniței și a școlii celor mici, ce ne puteți spune despre calitatea educației primite și dificultatea accesului?
Acesta a fost un aspect foarte stresant pentru mine (ca mamă): mutarea tuturor copiilor la școala și grădinița din comună. Mă întrebam obsesiv cum vor reacționa, cum se vor integra, dacă le “stric” viitorul copiilor celor mari mutându-i de la Școala Centrală din București la Școala Gimnazială din Vișeu de Jos, dacă cei mici se vor adapta la noul mediu și așa mai departe…
Toate temerile mele (și numai ale mele) s-au dovedit din fericire a fi toate false: aici se face școală la fel ca la București, ba chiar la matematică copiii mei cei mari învață mai mult decât înainte, predarea limbii române este la același nivel, la toate toate celelalte discipline asemenea (numai franceza este la nivelul oricărei alte școli normale, fără predarea intensivă a Școlii Centrale – dar aici compensăm cum putem acasă, în familie)…
Toți băieții s-au adaptat foarte bine, și-au făcut colegi, leagă prietenii, atât cei mari la școală cât și cei mici la grădiniță, iar cu toată sinceritatea vă spun că inteligența emoțională, dar și cea practică a copiilor de aici m-a lăsat fără cuvinte: ei sunt foarte stabili emoțional și își dau seama în linii mari cam ce domenii îi atrag în viață de la vârste foarte fragede.
Cu siguranță că situația învățământului nu este aceeași în toate comunele (unele sate nu au școli deloc, în altele școala se face comasat din lipsă de elevi – clasele 0 – 4 împreună, 5 – 8 la un loc) – noi am avut se pare, pur și simplu, un mare noroc de la Dumnezeu alegând acest loc, fără să ne fi pus deloc aceste întrebări…