Nu mai cumpăra jucării copiilor tăi. Fă asta mai bine

Zilele trecute se vorbea despre 1 iunie pe un grup de mame. Cineva a întrebat ce vom cumpăra pentru copii de Ziua copiilor. Au urmat tot felul de răspunsuri, de la tricicletă până la lego duplo, de la păpuși LOL până la mașini cu telecomandă s.a.m.d

M-am gândit cu stupoare că nu aveam nici cea mai mică intenție de a-i cumpăra copilului ceva de 1 iunie. Nu numai că primesc mult prea multe cu tot felul de alte ocazii, dar deja să optăm să le cumpărăm jucării și de Ziua copilului e un pic mult după părerea mea.

Pentru mine 1 iunie însemna mereu că mai e puțin și vine vacanța de vară. Era doar un prilej de a primi un simplu „La mulți ani” de la părinți și bunici. Da, știu, copilăria de acum nu mai e așa de simplă. Acum se organizează ateliere, excursii, vizite și se cumpără cadouri pentru a marca cea mai mică sărbătoare. Să mai amintesc de zilele de naștere?

Cât cheltuie părinții pe jucării?

Piața jucăriilor este una uriașă. Vânzările de jucării pe Amazon sunt de ordinul miliardelor, în 2017 doar în S.U.A s-au vândut jucării de 4.5 miliarde $ pe Amazon.

În România se vând jucării de sute de milioane anual. Este estimat ca în 2021 vânzările de jucării să crească cu peste 28% față de 2016 conform Forbes.ro. 35% dintre părinții români cumpără jucării lunar fără să aibă o limită pentru numărul de jucării. Majoritatea cheltuie cel puțin câteva sute lei în fiecare lună.

Cât de mult se joacă copiii mei cu jucării?

Acum 5 ani am început acumularea de jucării, multe primite cadou de la rude. Jucării cântătoare, jucării de pluș, muuult plastic și cele câteva jucării de lemn cumpărate de mine în goana după jucării educaționale.

Cât de mult s-au jucat cu ele? Fix o zi sau două, apoi au stat în cutiile lor. Printre cele cu care s-au jucat mai des sunt doar lego duplo, șinele de tren din lemn și consumabilele gen plastilina sau slime-ul. Cu șinele sau lego se joacă dacă le scot eu și le propun.

Mai sunt apoi jucăriile educaționale, tot felul de roboți care te învață tot felul. Însă inclusiv specialiștii din domeniu nu le recomandă. Un copil învață mult mai mult explorând mediul decât de la o jucărie sofisticată.

Cum devenim niște minimaliști ai jucăriilor?

Să aplicăm oare metoda Marie Kondo? În primă fază da, eu am ales să donez cel puțin jumătate din jucăriile lor. Nu doar că ocupau spațiu și strângeau praf, dar erau mai ales inutile. Așa măcar se bucură un alt copil de ele un timp.

Pasul 2 e să ne oprim efectiv din cumpărat. Știu că este greu, intențiile sunt bune. Toți părinții își doresc să facă o bucurie copilului și mai ales să îl țină ocupat. Dar deja lucrurile sunt scăpate de sub control. Copiii sunt atât de inundați de jucării încât nu mai apreciază nimic din jurul lor. Tot ce vor e următorul gadget în materie de jucării, iar asta se va transpune mai târziu și în viața lor de adult.

Pasul trei e să informăm rudele și prietenii că nu dorim jucării, mai ales de plastic sau cântătoare sau cu lumini. Astea din urmă se dovedesc a fi cele mai nocive.

Știu, în cultura noastră e foarte urât să le spui oamenilor că nu dorești jucării pentru copiii tăi. Dar după ce veți primi o groază de jucării inutile cu care copiii se vor juca fix 5 minute, ajungem tot acolo. Nu e mai fain să primească ceva util?

Copiilor aproape că nu li se dă nicio șansă de a fi creativi. Pe lângă privitul excesiv la ecrane, avem și jucăriile de toate felurile care îi solicită mental fără însă a solicita și creativitatea.

Pe lângă toate acestea, copiii din ziua de azi se simt din ce în ce mai îndreptățiți. Nu doar o dată s-a întâmplat ca fiica mea cea mare să rupă o jucărie și apoi să îmi spună că trebuie să mergem să luăm alta. Ei urmează exemplul nostru. Dacă văd că mereu primesc jucării, nu li se pare mare lucru să strice o jucărie.

Să mai zic că le-am donat mai mult de jumătate dintre jucării și nici nu au observat?

Și atunci ce facem în loc de a cumpăra jucării?

Petrecem timp cu ei. Timp pur și simplu, nu timp „de calitate”. Îi putem scoate la parc, la o înghețată sau oriunde altundeva. Sau luăm o carte și le citim. O să le placă mult mai mult și o să țină minte mai mult timp experiențele decât obiectele pe care le primesc.

Nu trebuie să o dăm în extreme și să nu aibă niciun obiect, nici nu cred că ar fi posibil. Orice copil se bucură de o trotinetă sau bicicletă, de joaca cu plastilină sau de pictat etc. Ideea e să găsim un echilibru sănătos.

Mai bine strângem sutele de lei date pe jucării și îi ducem într-o excursie, plimbare cu trenul sau orice altceva le-ar plăcea. Știu, unii părinți au bani și de plimbări și de jucării. Dar e mult mai fain să nu acumulăm tot felul de prostioare, majoritatea de plastic, care apoi umplu planeta de deșeuri toxice.

Se mai spune în parentingul modern că nu există copii răsfățați. O ba da, ei chiar există și prin simplul fapt că au casa plină de jucării adăugăm la răsfățul lor. Nici nu ar trebui să ne mire că data viitoare în magazine vor face un tantrum uriaș dacă nu le luăm tot ce își doresc.

Să mai zic de comparația cu alți copii, lauda legată de jucăriile dobândite? Devine de fapt o datorie morală să nu îi creștem cu impresia că tot ce contează e să ai cea mai nouă și frumoasă jucărie.