Crize la cumpărături, copii care vor tot? Educația financiară vine în ajutor

Să (re)învățăm să vorbim despre bani…


”Nu mai am bani și pentru asta!” , ”Merg la serviciu să câștig bani pentru a-ți cumpăra jucării”, ”Dacă ne rămân bani, luăm și ciocolată cu surprize ”, ”Când vei fi pe banii tăi, vei înțelege!”…. Sunt doar câteva dintre replicile date de părinți copiilor lor atunci când se află în situația de a explica despre rolul banilor în viața de zi cu zi. 

Probabil vă e cunoscut dialogul tăios cu cel mic dornic să ia aproape toate jucăriile de la raft sau impulsul de a cumpăra doar pentru a opri plânsul copilului hotărât să câștige lupta cu portofelul părintelui. Avem atâtea motive să redefinim atitudinea noastră legată de bani sau puterea lor de cumpărare în raport cu viziunea și așteptările celor mici legate de acest subiect.

Modul în care adulții se raportează la bani, indiferent că vorbim de condiționările survenite de lipsa acestora sau existența unor beneficii apărute pe baza lor, reprezintă o oglindă a felului în care copiii vor privi conceptul de “a avea bani“. Astfel le creăm așteptări, ei înțelegănd rapid că vor obține lucruri doar prin existența acestor elemente de ordin financiar, fără a avea noțiuni economice dobândite

Ce spun studiile?

O cercetare realizată la Universitatea din Wisconsin-Madison a arătat că la vârsta de 3 ani, copiii înțeleg noțiuni elementare legate de bani, precum valoare sau schimb. Un alt studiu realizat la Cambrige arată că până la vârsta de 7 ani ei își pot însuși deja comportamente financiare.
Chiar și fără a avea confirmări date de studii, statistici sau analize, dacă ne acordăm timp pentru a-i observa pe cei mici și ne concentrăm puțin atenția spre modul lor de a evalua starea financiară a familiei, vom înțelege că piticii noștri fac o serie de conexiuni logice si instinctive legate de valoarea sau puterea de schimb ori rolul banilor în viața de zi cu zi .


De cele mai multe ori îi subestimăm pe cei mici. Mai ales dacă vorbim de copiii abia intrați la grădiniță, de preșcolari, în genere. Îi vedem prea mici și cu un nivel de înțelegere deloc suficient pentru a mai depune efort să le explicăm noțiuni legate de finanțele familei. Doar e rolul mamei sau al tatălui să asigure traiul de zi cu zi și chiar micile mofturi ale copiilor. Însă în mod evident suntem puși în fața unor omuleți isteți care se edifică rapid asupra mecanismelor financiare, simplificând esența banilor la banalul schimb ce stă până la urmă la temelia rigidei economii mondiale.

Experiența mea cu educația financiară

Unul din primele drumuri la supermarket alături de fetița mea, pe atunci în vârstă de 3 ani, poate doar puțin peste, a fost poate și prima lecție care m-a determinat să îmi schimb abordarea față de cum gestionezi “crizele” la cumpărături. 

Evident ca raftul de jucării primește cea mai lungă staționare a copiilor în magazine, iar în fața diversității jucăriilor viu colorate cu prețuri la fel de variate, îți faci tot felul de scenarii, printre care cel clasic, clișeic.  Te vezi târând copilul tavălit pe jos la refuzul de a-i cumpăra ceva, “orice-ul” de pe raft de care evident nu mai are nevoie și apoi de a trece printr-un fel de cale a rușinii până la casă de plată sub priviri dezaprobatoare sau de compătimire, după caz.

Momentul meu de contemplare ușor dramatizată, pentru că, se pare, aproape toți părinții dețin gena pesimismului latent, avea să aibă o întorsătură neașteptată. Iată cum s-a desfăsurat, în mare, discuția mama-fiică:

– Îmi iei și mie ceva de la magazin?
– Da, luăm lapte și biscuiți…
– Și o păpușică…
– Nu prea cred , încă nu am luat salariul.
– Ce e salariul?
– Păi cum treaba ta e să mergi la gradiniță, treaba mea e să merg la serviciu și pentru ce fac acolo primesc bani să pot să cumpăr mâncare, haine și jucării pentru tine (explicația clasică folosită de majoritatea părinților:)
– Și când iei banii ăștia? Acum?
– Nu, la final de lună…

Fără a mai lungi dialogul rememorat cu explicații nerelevante despre timp și împărțirea lui, trec direct la replica finală:
-Dar buni, ce face oare? O fi având bani, că ea, de la magazine, îmi ia mereu păpuși…

Înțeleg copiii cum funcționează schimbul economic?

Concluziile le trageți voi. Oare înțeleg copiii esența schimbului economic în care banul are un rol esențial? Eu cred că da. La momentul acestei revelații nu citisem vreun studiu despre asta. O discuție simplă mamă-fiică de 3 ani și ceva m-a luminat asupra modului în care să le vorbești copiilor despre bani. Fără noțiuni de manual, dar cu o logică simplă, pe baza unor conexiuni făcute prin ceea ce văd, aud sau trăiesc. Iată cum cei mici creează contexul potrivit pentru a primi explicații despre bani. Educația financiară devine necesară și se impune a fi tradusă pe înțelesul lor, în funcție de vârstă și interese, răbdare și grad de atenție.

Nu e niciodată prea devreme să vorbești despre valoarea banilor. În același fel în care decizi să-I vorbești despre valori morale precum bunătatea sau adevărul, poți include și discuții practice despre bani și valorificarea lor.

Cum abordăm educația financiară acasă?

Se pot face diverse exerciții simple și jocuri de rol pentru a pune în aplicare aparent complicata discuție despre elementele financiare ale casei:

1. Copilul poate alege din raftul de jucării din supermarket un obiect , poate ca o recompensă pentru un lucru bine făcut ,de exemplu, dar stabiliți împreună o limită la preț și un număr clar de obiecte din care să aleagă. Chiar dacă nu va înțelege exact ce reprezintă sumele, se va simți implicat în actul de cumpărare.

2. Un alt exercițiu învățat tot prin prisma interacțiunii cu fiica mea, este acela de a-l pune pe copil să cumpere efectiv prin înmânarea banilor vânzătorului direct de către cel mic și așteptarea restului. Știu că bancnotele nu sunt cele mai curate obiecte, dar suntem prieteni cu apa și săpunul și determinăm astfel noi și noi discuții constructive și conturăm comportamente pozitive, importante în dezvoltarea ulterioră.

3. Cunoscuta pusculiță este mereu actuală, ea devenind lucrul palpabil pentru realizarea unui plan financiar de mica amploare, dar cu efect hotărâtor asupra unui copil. El va conștientiza că bănuții strânși în pușculiță se vor transforma în jucăria dorită, cartea populară sau telefonul mult visat. Practic nici nu mai contează atât de mult ce poate fi cumpărat, ci scopul și întregul proces de strângere a banilor.



A le vorbi copiilor despre bani nu este un subiect tabu, iar educația financiară se poate face devreme, uimitor fiind faptul că procesul de învățare este unul în dublu sens. Contrar așteptărilor, chiar și adulții pot învăța și îmbunătăți relația cu proprii copii, acordându-le atenție și comunicând deschis teme “de oameni mari” precum… banii.-

Descrierea mea este simplă: mama de fată, jurnalist și dependentă de zâmbete. Îmi asigur doza de vorbă și buna dispoziție zilnice prin emisiunea matinală de la un post de radio local, respectiv Radio Minisat, Târgoviște. Provocarea cea mai mare a devenit pentru mine a învață constant și a încerca să fiu un părinte cât mai bun pentru fiica mea. Astfel, căutând continuu resurse pentru îndeplinirea misiunii stabilite pe linie de parenting, am ajuns la resurseparinti.ro, cu care am rezonat din prima clipă și pentru care mi-am pus “la bătaie” calificarea dobândită după Facultatea de Jurnalism și cei peste 10 ani de radio. Dar, asemeni tuturor părinților, am în fiecare zi de învățat de la “micul profesor” de-acasă. Ce lecții îmi predă zilnic, promit a va împărtăși aici...

Lasă un răspuns