Povestea nașterii – Cum a venit Ana pe lume la Medlife Eva

De mult timp mi-am propus să scriu povestea nașterii Anei. Au trecut aproape 5 ani de atunci. În câteva zile îi serbăm cea de-a cincea aniversare.

În 2014 a venit Ana pe lume, într-o zi ploioasă de final de iunie.

Am mers de la București la Brașov pentru nașterea ei. Mi-am dorit de la început o maternitate mai prietenoasă cu mama și copilul. Fără alăptare la program, cu posibilitate de a avea soțul cu mine la naștere și de ce nu, o naștere cu blândețe.

Așa se numea atunci opțiunea celor de la Medlife, naștere cu blândețe. Ulterior acest program a fost oprit. Presupun că din motivul neasumării anumitor opțiuni ale mamelor.

Debutul travaliului

Era vineri când am început să simt primele contracții. De fapt pe tot parcursul sarcinii simțisem contracții, mai ales după efort. Dar acum părea că ele durează mai mult decât de obicei.

Am mers seara la un control la Medlife Grivița. După o scurtă monitorizare mi-au spus că nu detectează contracții și că să merg acasă. Peste noapte ele au dispărut.

Au trecut încă două zile fără incidente. Luni dimineață însă au revenit contracțiile, de data asta ceva mai intense. Am hotărât să plec spre Brașov, fiind primul bebe nu știam la ce să mă aștept și nici cum va decurge travaliul.

Tot drumul am simțit contracții, dar nu erau foarte dureroase. Totuși erau destul de dese, la câteva minute, dar fără a fi regulate.

Brașov

Am ajuns la Medlife Eva unde am fost controlată de medicul de gardă. Tot atunci am aflat că medicul cu care optasem că nasc era plecat și nu mă va asista la naștere. Oh well, asta e. Nu m-am simțit descurajată de aspectul acesta.

La control medicul mi-a spus că încă nu am dilatație și că nu ar avea sens să mă internez. Așa că am plecat la apartamentul închiriat.

Seara a ajuns și soțul acolo. Eu în tot acest timp aveam contracții, deja se intensificau. Am încercat să dorm, dar nu am putut, erau prea dese contracțiile și deja erau dureroase.

Pe la unu noapte i-am spus soțului că aș vrea să merg la clinică. Am ajuns acolo și după consult aveam dilatație 1. Nu prea încurajator. Moașa mi-a spus să încerc să dorm. Practic toată noaptea am încercat să dorm, dar mă trezeau din somn contracțiile.

Dimineața a venit noul medic de gardă, cel cu care urma să nasc. Dilatația era încă foarte mică în cursul dimineții. Mi-a propus să îmi rupă membranele, dar am refuzat. Mi-era teamă de riscul infecțiilor, prolapsului de cordon și ce mai citisem. Nu a fost insistent.

Travaliu activ

Undeva în jurul prânzului contracțiile au devenit destul de greu de suportat. Am stat practic sub duș mai tot timpul. Mă durea nu doar burta ci mai ales spatele. Aveam impresia că mi se rupe coloana undeva în zona coccisului.

Aveam să citesc mult mai târziu că există așa numitul „back labor”. Este atunci când resimțim durerile din travaliu mai ales în spate. Este mult mai dureros și cauzele nu sunt foarte clare.

Undeva spre după-amiază aveam abia dilatație 4. Foarte mică după atâtea ore de contracții dureroase. Medicul mi-a pus un ovul, a spus că este pentru col spastic.

Deja începusem să fiu un pic cuprinsă de disperare. Nu mă așteptasem să dureze așa de mult și să fie atât de dureros. Din fericire bebe avea bătăi bune ale inimii. Moașa îmi explicase să respir adânc pe contracții ca să se oxigeneze bine copilul.

Apelarea la intervenții

Pe la ora 18:00 s-a schimbat moașa. Noua moașă nu mai era așa răbdătoare ca prima. Mi-a zis că ar fi bine să apelez la peridurală. Mi-a zis că m-aș relaxa și aș naște mai ușor.

M-a cam speriat ce mi-a zis și eram nehotărâtă. Totuși durerile erau din ce în ce mai insuportabile, așa că pe la 21:00 sau 22:00 am chemat anestezista.

Peridurala și-a făcut efectul aproape imediat. Nu mi-a oprit contracțiile, dar erau suportabile. Tot așteptam apoi să vină medicul. La puțin timp după peridurală am aflat că aveam dilatația 8, ceea ce m-a bucurat tare.

A venit medicul, mi-a rupt apa și am urcat pe masa de nașteri. Expulzia nu a fost atât de grea ca dureri, însă din cauza anesteziei nu prea simțeam cum să împing. Îmi spuneau ei când și ce să fac.

Cel mai neplăcut moment din toată experiența au fost apăsările pe burtă. M-au apăsat de două ori și medicul și moașa. Atunci am simțit că parcă mă omorau și i-am implorat să înceteze. Soțul era în spatele meu și le-a zis și el.

Nu știu exact cât a durat expulzia, dar știu că la un moment dat am simțit cum ies umerii, apoi picioarele. Am știut că s-a terminat. Senzația de ușurare era imensă. Practic a încetat orice durere.

Am văzut bebelina și apoi au luat-o pentru procedurile standard. A urmat nașterea placentei, și acolo s-au grăbit să tragă de ea. Mi-era teamă că o vor rupe și voi avea complicații, dar din fericire am fost ok.

Am avut o mică ruptură de perineu. Îi spusesem medicului să nu îmi facă epiziotomie decât dacă bebe dă semne de stres fetal. M-a cusut și am putut să stau în fund imediat. Presupun că o tăietură prin toate stratele pielii ar fi fost mult mai greu de vindecat și mai dureroasă. Moașa a ținut să îmi zică faptul că bebe ieșea mult mai repede cu epiziotomie. Dar ce rost avea să mă chinui apoi doar ca să iasă bebe cu 10 minute mai devreme?

Pentru că am născut la ora 00:30 și nu mai dormisem de vreo 48 de ore, am adormit imediat ce m-au dus în salon. M-am trezit după vreo două ore să merg la baie și mă țineam greu pe picioare din cauza slăbiciunii, așa că apoi am adormit la loc până dimineața pe la 6.

Când m-am trezit am cerut imediat să îmi aducă bebelușa. Mi s-a părut extrem de frumoasă și delicată. Nu mă așteptam să fie așa de frumoasă.

Per total, deși nașterea de la Eva nu a îndeplinit chiar toate așteptările mele, am fost fericită că am născut pe cale vaginală și mai ales că bebelușa a fost sănătoasă.

Mama de două fete în primul rând, mi-am dedicat timpul creșterii lor pentru că asta îmi aduce cea mai mare bucurie. Consider că parentingul nu poate fi perfect și că educându-ne copiii ne educăm în primul rând pe noi, părinții. Resurse părinți a pornit de la ideea de a aduce un nou tip de educație in România, cea în care părintele și copilul învață împreună.

Lasă un răspuns