Unde să evadezi la 3 ore de București? Destinație de familie – Căciulata, Călimănești

Anul acesta am vrut să plecăm în vacanță înainte de a începe sezonul de concedii, care aduce atât călduri greu de suportat (în special pentru mine și pentru copii), cât și prețuri mai mari. Așadar, beneficiind de vouchere de vacanță, am căutat un loc unde să se bucure și cei mai tineri, și cei mai în vârstă (familia mea), un loc în care nu mai fuseserăm, nu foarte departe de București, dar nici în zona de câmpie, un loc unde să avem ”totul” aproape, adică natură, cazare, restaurant și ceva posibilități plăcute de a petrece timpul, împreună cu doi copii mici. Astfel, am ajuns la început de iunie în Căciulata, în județul Vâlcea, la Casa Românească.

Unde este Căciulata și cum ajungem acolo?

Stațiunea Căciulata (Călimănești) se află în județul Vâlcea, pe DN7 (E81), pe malul râului Olt, la 18 km nord de Râmnicu Vâlcea și la 80 km sud de Sibiu. Cel mai simplu se ajunge aici cu mașina personală sau cu microbuz (autocar), trenul neavând de exemplu legătură directă cu orașul București.

Dacă plecați din capitală, în maximum 3 ore veți ajunge la destinație, ieșind pe autostrada A1, spre Pitești. Pentru noi, drumul cu 2 copii mici (la dus) a fost foarte scurt (2 ore și jumătate, fără opriri) și plăcut, bebelușul dormind aproape tot timpul.

La întoarcere, n-a mai fost atât de simplu, cel mic fiind mult mai agitat. A trebuit să facem câteva opriri pe parcurs, am cumpărat fructe bune de la vânzători autohtoni, am mai ieșit la aer în spațiul amenajat al benzinăriilor etc.

Când e ideal de mers la băile termale?

Pentru a vă bucura cu adevărat de băile termale (calde), ideal e să mergeți într-o perioadă mai puțin călduroasă, primăvara sau toamna. Dacă însă vă imaginați într-o apă caldă (chiar fierbinte) și în miez de vară, într-o zi însorită, atunci… vă consider curajoși!

Puteți opta însă și pentru a vă plimba în împrejurimi în timpul zilei, urmând ca seara să vă bucurați de apa plăcută, în aer liber. Iarna poate fi chiar o experiență inedită!

Ce oferă zona Căciulata-Călimănești?

Fiind situată în zonă de munte, chiar dacă stațiunea se află la doar 300 de metri altitudine, aerul curat și mirosul de pădure se simt intens. Practic, la Căciulata poți face baie de dimineața până la miezul nopții, în mijlocul naturii.

Pentru mine, mare iubitoare de apă (dar și de munte), a fost parcă un privilegiu să mă relaxez și să înot, în timp ce admiram priveliștile, departe de poluarea orașelor și de zidurile blocurilor.

Apa avea o temperatură destul de ridicată, în unele zile chiar mi s-a părut fierbinte. Am înțeles că din pământ ea vine având peste 90 de grade Celsius, iar în cadrul complexului o aduc la o temperatură de 36-37 de grade.

Personal, n-am putut intra atunci când afară a fost foarte cald și însorit, mi se părea prea fierbinte. În rest, însă, am profitat din plin. Fetița de 2 ani s-a jucat cu bunicul mai mult pe trepte, la intrare, fiind mai fricoasă din fire, iar băiețelul de 5 luni s-a ”zbenguit” fericit cu un colăcel de gât sau în brațele mele, chiar și în mijlocul piscinei.

  • Apa termală are proprietăți terapeutice, aici venind pentru tratament la bătrânețe, înșiși domnitorii Mircea cel Bătrân și Matei Basarab.

  • Izvoarele minerale au numeroase beneficii, fiind prescrise de către medicii balneologi, pentru multiple afecțiuni (ulcere, boli de rinichi, alergii alimentare etc.). Noi nu am avut nevoie să apelăm la ele, însă e bine de știut pentru viitor, că avem și astfel de surse. Pe viitor vrem și noi să încercăm alte zone cu ape termale, cum ar fi Băile Olănești, Sovata, Băile Felix etc. Se pare că fiecare loc are specificul lui, meritând să fie descoperite.

  • Parc acvatic – special amenajat ca loc de distracție, în cadrul Complexului Balnear Cozia (Aqua Parc). Aici puteți beneficia de piscine interioare și exterioare dotate cu tobogane, instalații moderne de hidroterapie, jeturi de apă, jacuzzi, saună. Nu am fost, însă pentru cei care au copii mai mari, merită măcar o intrare (o zi), dacă nu chiar cazare acolo.

  • Munții Cozia își așteaptă iubitorii de drumeții să le străbată potecile. În urmă cu aproximativ 10 ani, am urcat și eu pe vârful Cozia, după un traseu de mai bine de 7 ore și o diferență de altitudine foarte mare (1200 m diferența de nivel). Traseul e lung, sălbatic, spectaculos, cu lanțuri pe alocuri pentru o mai bună susținere, cu puncte de belvedere minunate și cu o cabana intimă pe culme, unde poți bea un ceai binemeritat și dormi liniștit, după efortul depus.

Dacă nu aveți condiție fizică să mergeți până pe vârf, puteți parcurge doar prima parte a traseului, până la mânăstirea Stânișoara. Ori, puteți face ca noi, o scurtă plimbare prin pădure, aproape de mânăstirea Turnu (unde se ajunge cu mașina). După slujbă, călugării pun acolo masa pentru absolut toată lumea.

Nu am putut pleca de acolo fără să mâncăm – și ce bine a fost! Am întrebat apoi un părinte unde putem merge și noi prin pădure, să punem o patură, și ne-a îndrumat spre o potecă. Nu am avut timp/loc prielnic să mă schimb în bocanci și haine de munte (aveam la mine, hehe), dar nici nu am mers foarte mult, doar ne-am bucurat de aerul răcoros, mirosul de frunze-covor, cântecul păsărilor și coroanele verzi ale arborilor. Am pus o pătură de picnic și am respirat adânc liniște și aer curat, învățând să tăcem mai mult…cel mic dormea în sistem, iar natura merita toată atenția noastră.

O altă variantă scurtă și foarte atractivă de traseu ar fi aceea spre cascada Lotrișor. Noi nu am avut timp să ajungem și acolo, dar cu siguranță rămâne un obiectiv pentru data viitoare.

Plimbare pe râul Olt, cu vaporașul.

A fost foarte plăcut să ne desprindem pentru câteva zeci de minute de malul râului Olt și să întrezărim stațiunea Căciulata dintr-o altă perspectivă.

Pentru 20 lei/adult, ne-am plimbat cu vaporașul cam 45 de minute,într-o zi călduroasă, bucurându-ne de briza apei și de compania plăcută a marinarului. (Adulții au primit veste de salvare, pentru copii, însă, nu aveau. I-am ținut în brațe cu mare atenție.)

Pentru a ajunge în port, trebuie coborât pe faleza Oltului. Noi a trebuit să întrebăm mai multe persoane până să găsim locul exact, ne era chiar teamă să nu ratăm plecarea, însă am ajuns la timp.Vaporașul face curse din oră în oră. Există și o pagină de facebook unde puteți cere detalii: Vaporaș Căciulata. Nu ar strica o semnalizare mai bună în zona respectivă, a acestei atracții turistice.

Mânăstirile ortodoxe, adevărate podoabe istorice și culturale, locuri pline de har și liniște, de frumusețe.

Mânăstirea Cozia, mânăstirea Turnu, mân. Ostrov, mân. Stânișoara. Personal, mă simt copleșită de farmecul istoriei, pe care nu reușesc să o pătrund atât cât mi-aș dori și poate ar și trebui… Mă fascinează faptul că avem aceste daruri de secole întregi, construite de înaintași cu viață sfântă, că în ele au pătruns atâtea generații trecute, iar ca ele, și trecerea noastră este efemeră pe Pământ…

Chilii rupestre
Mânăstirea Turnu
Mananstirea Cozia

Ce mi-a plăcut la Casa Românească?

Am ales complexul Casa Românească la recomandarea cumnatei mele, care a mai fost acolo destul de recent. Ea mi-a zis că au mâncare foarte bună și totul e ok. Am analizat oferta largă de hoteluri/pensiuni din zonă și, într-adevăr, acesta m-a convins, mai ales că puteam folosi voucherele atât pentru cazare, cât și pentru mâncare. Cel mai mult a contat, însă, faptul că au chiar în incinta hotelului piscine cu băi termale (una în aer liber, și una acoperită).

Cazarea

Hotelul este unul de 3 stele, iar noi am optat pentru o cameră dublă și un apartament (în care au stat părinții și mătușa mea, împreună cu fetița de 2 ani). Surpriza neplăcută, atunci când am ajuns acolo, a fost să constatăm că noi vom fi cazați la parter, pe când apartamentul se află la etajul al III-lea, într-o clădire fără lift. Mi-ar fi plăcut să știu de când am făcut rezervarea (cu câteva luni în urmă) faptul că vom fi atât de separați, dar și acel detaliu important privind poziția apartamentelor.

Pentru rudele mele nu a fost atât de ușor să urce de câteva ori pe zi cele 3 etaje. De asemenea, urcarea și coborârea bagajelor a fost solicitantă pentru toți. Dacă știam de la început, poate că optam pentru un alt aranjament, astfel încât să fim toți la parter. Singurul avantaj pentru cei de a sus a fost…priveliștea.

Un alt aspect neplăcut a fost lipsa balconului pentru camera noastră dublă, deși tot la parter erau alte camere ce aveau terasa exterioară. Când ai zilnic de uscat prosoapte și costume de baie, un balcon este necesar. Deci, pe viitor voi ști să întreb toate aceste amănunte dinainte.

Mâncarea, la restaurantul propriu (Casa Românească)

Terasa restaurantului este foarte spațioasă (aglomerată, în același timp, mai ales în weekend!) și plăcută, cu priveliști spre munți și deseori, seara, cu invitați ce cântă live muzică ușoară sau populară.

Micul dejun era inclus în prețul/noapte și presupunea o masă de 20 lei/persoană. Existau deja 4 variante propuse de ei, la care am apelat cu încredere, fiind consistente și gustoase (de exemplu, ouă românești cu brânză de vaci sau omletă cu cașcaval și felii de mușchi). Pentru fiecare, erau incluse un ceai și o cafea.

La mesele principale ne-am răsfățat cu platourile tradiționale având produse proaspete de vânat sau brânzeturi (delicatese apreciate mai ales de soțul meu străin, care credea că în România nu avem carne de cerb, de mistreț etc.  

Personal, nu am nevoie de astfel de rarități tip ”delicatese” ca să apreciez ceea ce mănânc, însă el e învățat cu anumite specialități și s-a bucurat să le descopere la Casa Românească), bulzul românesc foarte, foarte reușit (fetița era la întrecere cu mine, să termine bolul de ceramică) și, mai ales, ciorbele deosebite (de fasole cu afumătură, servită în pâine, de curcan cu smântână etc.). De fiecare dată rugam să treacă totalul pe una dintre camere, urmând să achităm cu vouchere la final, la recepție.

Chiar lângă piscină poți comanda și pizza pe vatră, prețurile sunt accesibile, iar modul de coacere este unul mai special, aluatul pare că e dat și prin mălai. Am comandat de acolo când la prânz era mai înnorat și puteam rămâne cu cei mici la piscină.

Piscinele + facilități

Mi-a plăcut faptul că imediat la ieșirea din hotel aveam piscina principală, cea exterioară, în cadrul unui peisaj foarte frumos

În zilele ploioase ori friguroase, există tot acolo și o piscină acoperită, alături de care se află și câteva saune. Accesul pentru cei cazați în Complex este gratuit la piscine, iar în saună doar 1 dată/zi, cu programare. Noi nu am mers, nu suntem mari amatori de așa ceva.

În ambele locuri există și un bar, unde poți cumpăra băuturi îmbuteliate, bere, înghețată. La intrarea în piscina acoperită există și o terasă deosebită, cu priveliști spre vârful Cozia.


Accesul în piscine
e permis până la ora 00, așa că cel mai mult m-am bucurat de o baie bună, seara, după ce copiii adormeau. Este foarte plăcut să înoți în apă caldă pe întuneric, noaptea, în liniște și o atmosferă de calm… Spatele meu ce resimte ultimii 2 ani de purtat și îngrijit doi copii mici, a apreciat înotul în apa termală binefăcătoare.


Pentru copii
există chiar lângă piscina mare, exterioară, o zonă mai puțin adâncă, însă cu apă mult mai rece. Dacă adulții uneori se”fierbeau” în apa foarte caldă, la cei mici lucrurile erau cu totul altfel, ceea ce mi s-a părut ciudat: cred că ei ar avea mai mare nevoie de apă mai caldă. Cine știe, însă, cum se face circulația apei acolo. Mi s-a părut și oarecum murdară, față de cealaltă, astfel încât am preferat să o las pe fetiță la joacă pe trepte, cu bunicul, la piscina mare.

Din păcate, nu prea există atracții speciale pentru copii, așa că prind bine niște jucării de apă sau vase de plastic, pentru transferuri de lichid și experimente jucăușe…

Un alt mare minus este lipsa unui spațiu de joacă pentru copii, cu tobogane, leagăne, deși spațiu ar fi suficient, chiar la umbră. Cred că nu pierd nimic dacă le trimit un e-mail cu această sugestie. Ar fi un loc perfect pentru vacanțe în familie, dacă ar acoperi și această nevoie. Pentru orele în care deja e prea cald să faci baie în apă termală, un spațiu de joacă ar fi perfect.

Concluzie

În concluzie, am avut 5 zile în care ne-am detașat de grijile de zi cu zi și am schimbat puțin rutina familiei. Ne-am bronzat, am înotat, am mâncat bine, ne-am bucurat de natură, am simțit că e vacanță. Sufletește, însă, încercăm să păstrăm un echilibru, fără să trecem de la o extremă la alta.

Viața trebuie să aibă pace și bucurie atât acasă (cu serviciu, treburi și tot ce există), cât și în vacanță. Când copiii vor fi puțin mai mari, sperăm să ne putem bucura mai mult de șederea la mânăstiri și slujbe, astfel încât să venim și mai ”hrăniți” sufletește, nu doar trupește. De data aceasta am presărat mici gustări duhovnicești, la care nu putem renunța, oriunde ne-am duce, mai ales dacă intră și o duminică în concediul respectiv.

Mă numesc Irina Pache și sunt profesor pentru învățământul primar și preșcolar. Mi-am dorit să pot schimba ceva în bine, în învățământul românesc, așa că la 22 de ani am devenit învățătoare, promovând examenul de titularizare cu nota 10, în București. Am crescut timp de 4 ani o generație minunată de elevi, în sistemul de stat, apoi alți 2 ani o clasă din învățământul particular. În anul 2017 am devenit mămică, un vis împlinit și o mare binecuvântare! De atunci au mai venit în viața noastră încă doi copii, așa încât nu m-am mai întors în sistemul de învățământ, ci în prezent mă ocup de creșterea lor, acasă. În același timp încerc să mă implic în continuare în diverse proiecte educaționale, să scriu și să mă dezvolt pe mai multe planuri. Educația copiilor rămâne pasiunea mea principală, domeniul în care simt că mă regăsesc și pot fi de folos. Pun foarte mare accent pe cucerirea elevilor pentru învățare și pe dezvoltarea lor complexă, ca suflete unice și minunate. Consider că scopul nostru, ca părinți și profesori, este de a crește copii fericiți și bogați în interior, nu doar copii cu rezultate bune!

Lasă un răspuns