Relația părinte-profesor, de ce e importantă și cum o construim

Sfaturi pentru o relație de succes, cu beneficii pentru toată lumea

Toți părinții își doresc o învățătoare bună și profesori dedicați, pentru copiii lor. Dacă l-au înscris la o școală de stat, speră că au făcut cea mai bună alegere sau, dacă nu a ținut de ei repartizarea într-o anumită clasă, își doresc să fie bine oricum. Dacă vorbim de o școală particulară, se subînțelege că învățătoarea trebuie să fie ”cea mai cea”, suma lunară pe care părintele o scoate din buzunar pentru educație ridicând mult mai multe pretenții din partea acestuia.

În realitate, în ambele situații ar trebui să ne dorim să fie bine, să nu acceptăm compromisuri mari. Iar pentru a avea o relație benefică tuturor, contează foarte mult implicarea părintelui și relația acestuia cu cadrul didactic.

Așa, DA!
Cum să te implici

• În primul rând, acordă respect cadrului didactic, ca om și profesor. Indiferent de vârsta acestuia, gândește-te că este persoana pregătită profesional să îți educe copilul, în foarte multe cazuri petrecând chiar mai mult timp cu el, decât reușești tu. Chiar dacă nu are copii la rândul lui, poate fi un profesor extraordinar. Oferă-i încredere, fii deschis în a-l cunoaște!

• Pe cât posibil, fii prezent la toate ședințele cu părinții, organizate la clasă, fără a întârzia. Un profesor bun își pregătește în mod temeinic întâlnirile cu părinții și are foarte multe aspecte importante de transmis încă din primele minute. Iar pentru tine, ca părinte, e foarte important să fii la curent cu tot ceea ce se întâmplă la școală. Ia notițe și discută acasă cu propriul copil despre noutățile dezbătute. La sfârșitul întâlnirii poți cere (în particular, la catedră) detalii despre fiica/fiul tău și parcursul său școlar, sfaturi în anumite privințe, adresează rugăminți etc.

• Întreabă încă de la început cum preferă învățătoarea să comunice: apel telefonic, prin sms, e-mail, what s up etc. Un cadru didactic ocupat nu își va permite să răspundă frecvent la telefon și poate evita această cale de comunicare, păstrând-o pentru urgențe. E necesar să știți cum e bine să vă adresați atunci când aveți o anumită problemă sau orice altceva de transmis.

• Întreabă periodic care este progresul copilului la școală, văzut în activitatea la clasă, relația cu ceilalți colegi, activități extrașcolare etc. Nu doar calificativele sunt feedback-ul părinților, ci mai ales observările zilnice ale învățătoarei. Nu te aștepta ca zilnic să îți spună ceva despre copilul tău, este destul de greu, mai ales în cazul claselor cu peste 25 de elevi. Însă nici nu aștepta ședința comună pentru a afla noutăți. Mai ales dacă ai un copil care acasă nu prea se exprimă, e bine să te asiguri din partea cadrelor didactice că totul e în regulă.

• Trimite la timp actele cerute la școală, cum ar fi: avize medicale, scutiri, cereri de motivare a absențelor. E interesul tău și al copilului să fie în regulă cu situația școlară, deci nu aștepta insistențele învățătoarei.

• Implică-te în solicitările profesorului de la clasă, pe cât poți. În cazul școlilor de stat, lipsesc foarte multe aspecte materiale și orice sprijin e binevenit (de la organizare, la activități de ”contabilitate”). Dacă ai copilul la o școală privată, poți sta liniștită în privința implicării materiale lunare sau periodice, existând doar taxa stabilită de la început. Chiar și aici, însă, e important să fii ”prezent” în relația cu învățătoarea, să simtă sprijinul/susținerea ta, la nevoie.

• Mulțumește-i atunci când consideri că e cazul. Când copilul tău vine fericit acasă, vezi că progresează și totul merge bine, nu te gândi că așa e firesc sau e o situație banală. Învățătoarea se poate axa strict pe procesul de predare-învățare, fără a pune suflet. Poți vedea rezultate în educația formală, dar aceste aspecte nu sunt suficiente. Când profesorul are har în relația cu cei mici, ei se dezvoltă în mod minunat! Se pot observa transformări benefice în ceea ce privește sociabilitatea copilului, adaptarea, deschiderea lui etc. Aceste aspecte pozitive nu ar trebui trecute cu vederea, întrucât avem tot mai puțini profesori dedicați, iar învățământul românesc parca e axat să îi descurajeze. Măcar tu, mulțumește-le din când în când.

• Dacă nu ai parte de una dintre învățătoarele dedicate (vezi și articolele despre Cum să alegi o învățătoare și Cum să urmărești binele copilului tău la școală), ai curajul să îți exprimi nemulțumirile obiective, în particular sau chiar la ședințe! Dacă educația devine mai mult nocivă pentru elevi, e foarte important să iei atitudine. De exemplu, poți întâlni cadre didactice care cer foarte multe auxiliare, iar ulterior dau foarte multe teme. Multe dintre culegeri rămân nerezolvate, în timp ce copiii încep să urască școala din cauza efortului prea mare depus. E foarte important să discuți cu ceilalți părinți și să găsiți soluția cea mai bună pentru copiii voștri.

Așa, NU!
Aspecte de evitat

• Nu tutui cadrul didactic, dacă nu ești sigur că îți permite acest lucru.

Chiar și într-un mediu privat, un profesor (oricât de tânăr) se poate simți jignit de o adresare atât de deschisă încă de la început. Cel mai bine e să observi cum ți se adresează el ție, iar dacă apelarea cu ”dumneavoastră” este prezentă, acest lucru nu ar trebui să îți permită ție un dialog la per tu. Chiar dacă profesorul e mai tânăr decât tine, relația părinte-cadru didactic este una profesională, nu amicală. Cu timpul, în funcție de apropiere și alte criterii, poți întreba deschis dacă e în regulă să vă tutuiți.

• Chiar dacă e vorba de un mediu privat, nu îi da ordine învățătoarei! În ciuda faptului că plătești lunar taxa școlară, profesorii nu sunt angajații tăi, ci ai instituției. Ei trebuie să își facă datoria din toate punctele de vedere, iar dacă e vorba de un serviciu suplimentar* pe care i-l ceri, fă-o respectuos și fii recunoscător pentru răspunsul pozitiv, învățătoarea nu e obligată să îți rezolve toate problemuțele.

Exemple de situații în care ai nevoie de ajutor ce nu intră neapărat în ”fișa postului” de învățătoare, însă ține de dăruirea și amabilitatea acesteia:

• Copilul și-a uitat acasă penarul/alt lucru important și vrei să i-l aduci în pauză, fără a deranja – cere soluția potrivită printr-un mesaj, iar dacă nu răspunde, sună în pauza dintre ore. O altă soluție e să îl trimiți la clasă prin doamna de serviciu; dacă nu îi poți aduce materialele necesare, roag-o frumos să îl înțeleagă și să îl ierte, ajutându-l pentru ziua respectivă cu alte instrumente de scris.

• Copilul și-a uitat la școală un lucru și ai nevoie de implicarea învățătoarei pentru a-l găsi;

• Ai uitat să îi dai un puloveraș, iar elevii au o ieșire (programată sau spontană) în aer liber, afară fiind răcoare. Poți ruga învățătoarea să găsească o hăinuță între ceilalți colegi (ceva ce nu vor folosi/au în plus), iar dacă nu reușește, asumă-ți una dintre variante: rămâne la școală cu profesorul de serviciu ori iese la activitate mai sumar îmbrăcat. În niciun caz nu reacționa ca mama elevei mele (din școala privată), care mi-a scris în mesaj: ”Dați-i ceva pe ea” (m-a șocat aerul de superioritate și tratarea situației astfel).

• Încearcă să nu comanzi unde să stea copilul tău în bancă. Dacă există probleme de vedere, le puteți exprima încă de la prima ședință, în discuția particulară cu doamna învățătoare, rugând să țină cont de acest aspect în aranjarea copiilor.

• În cazul în care învățătoarea îți transmite câteva aspecte negative din activitatea copilului tău la școală, abordează situația cu calm și deschidere, încercând să afli exact ce se petrece și cum poți ajuta. Nu lua personal situația și nu te ”răsti” sau supăra pe profesor. Dacă acesta se înșală sau exagerează, cu siguranță se va găsi o cale de lămurire. Dacă are dreptate, însă, e spre binele tuturor să cooperezi și să fii deschis chiar și criticilor.

• Dacă vorbim de o școală privată și ai o anumită nemulțumire legată de cadrul didactic de la clasă, nu te duce întâi la manager să te plângi. Este o atitudine infantilă și vicleană. Cauți să fie bine pentru copil și familia ta? Atunci discută orice problemă mai întâi cu profesorul, iar dacă acesta nu e deschis să asculte sau să găsească o soluție, mergi mai departe. Dar a merge întâi la manager/director, cu ”pâra”, este doar o bârfă inutilă. Cadrul didactic își va pierde încrederea în tine și va privi cu totul altfel relația voastră, pe viitor. Sunt sigură că orice învățătoare va accepta orice critică, dacă o spui cu respect și din dragoste și grijă pentru copil, nu din orgolii proprii și pe tonuri ce atacă.

• Ideal ar fi să nu îi ceri temele dumneai, când copilul lipsește, ci să le afli de la alt părinte din clasă, cât mai detaliat (ce au lucrat la școală, ce au de scris acasă etc.) Până se leagă relații de încredere între părinți, puteți apela cu această rugăminte în scris. De obicei învățătoarele își fac timp și pentru acest lucru.

• Nu învinovăți învățătorul care lucrează la stat pentru necesarul material ce lipsește în școala publică. Este o situație jenantă pentru oricine să fie nevoit să ceară săpun, șervețele sau chiar cretă, însă fără aceste lucruri copiii nu ar avea condițiile de bază pentru a-și păstra sănătatea și a învăța cu spor.

În concluzie, totul va merge bine dacă există bunăvoință și implicare de ambele părți. Ai curajul să susții binele și să sprijini persoanele importante din viața copilului tău! Fii deschis, responsabil și binevoitor. O relație de succes se construiește și aduce foloase tuturor membrilor implicați.