Știi câte zile au mai rămas până la sărbătoarea Crăciunului? A început și pentru tine numărătoarea inversă? Ei bine, în atelierele lui Moș Crăciun spiridușii lucrează din greu. Confecționează jucării, asamblează accesorii și meșteresc cele mai poznașe decoruri festive. Și, chiar dacă ți se pare că a mai rămas destulă vreme până în Ajunul Nașterii Mântuitorului, te anunț că timpul se scurge foarte repede. Zilele devin din ce în ce mai scurte, aducând tot mai aproape cel mai așteptat eveniment al anului.
Pentru a te ajuta să intri în spiritul minunatei perioade de iarnă, ți-am pregătit o listă cu 17 poezii de Crăciun, perfecte pentru a fi citite seara, înainte de culcare, într-o dimineață de sâmbătă, lângă un ceai fierbinte, sau chiar în fața bradului împodobit de sărbătoare. Nu aștepta să-ți bată la ușă bunătatea, dragostea și pacea! Adu-le chiar tu în mijlocul familiei tale, bucurându-vă de fiecare moment petrecut împreună, citind aceste poezii deosebite!
Poezii de Crăciun – Fulg de Nicolae Labiș
„Desfrunzit și prea bătrân,
Tremură de frig gorunul.
Au căzut și-ntâii fulgi
Și l-am prins din zbor pe unul.
Migălos lucrată-n fir,
Floarea mică și rotundă
S-a topit și a murit
O minune de-o secundă.
M-am întors înduioșat
Să scriu trista ei poveste;
Despre-un fulg care-a venit
Timpuriu și nu mai este.
-Pentru ce n-ai mai rămas
În înaltul bolții tale,
De-ai venit atât de pur
Spre noroaiele din vale?
Care vânt neliniștit,
Răsucindu-te cu ură,
Ți-a mânat către pământ
Prea gingașa ta făptură?
Și de vreme ce sosiși,
Pentru ce-ai dat morții vamă?
Nu puteai să fii de-argint,
Ori de sticlă, ori de scamă?
Dar în vreme ce scriam
Întrebarea mea nebună,
N-am văzut cum lângă geam
Ninge-ntruna și întruna.
Iar când ochii mi-am-nălțat,
Am văzut cum prin ninsoare
Valea-ntreagă lumina
Minunat scăpărătoare.”
Bibliografie: Poezii, Nicolae Labiș, Editura Cartex, 2018.
Poezii de Crăciun – Iarna de Vasile Alecsandri
„Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele pierdute sub clăbuci albii de fum.
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie uşoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.”
Bibliografie: Doine, pasteluri, poezii populare, Vasile Alecsandri, Editura Litera, 2018.
Poezii de Crăciun – Sania de Vasile Alecsandri
„Zi cu soare, ger cu stele! Hai, iubită, la plimbare.
Caii muşcă-a lor zăbale, surugiul e călare;
Săniuţa, cuib de iarnă, e cam strâmtă pentru doi…
Tu zâmbeşti? Zâmbirea-ţi zice că e bună pentru noi.
Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe,
Răpind sania uşoară care lasă urme albe.
Surugiul chiuieşte; caii zboară ca doi zmei
Prin o pulbere de raze, prin un nour de scântei.
Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare
Se văd insule de codri, s-aud câni la vânătoare,
Iar în lunca pudruită cu mănunt mărgăritar
Saltă-o veveriţă mică pe o creangă de stejar.
Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie;
Crengile aninate-n cale ning steluţe şi se-ndoaie.
Iată-o gingaşă mlădiţă cu şirag de mărţişori…
Tu o rupi? Ea te stropeşte cu fulgi albi răcoritori.”
Bibliografie: Doine, pasteluri, poezii populare, Vasile Alecsandri, Editura Litera, 2018.
Poezii de Crăciun – Bradul de Vasile Alecsandri
„Sus pe culme bradul verde
Sub zăpada albicioasă
Printre negură se pierde
Ca o fantasmă geroasă,
Şi priveşte cu-ntristare
Cum se primblă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu şapte cojoace.
El se scutură şi zice:
«În zadar tu, vrăjitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fără soare.
În zadar îngheţi pământul,
Ucizi florile şi stupii
Şi trimiţi moartea cu vântul
Şi trimiţi foamea cu lupii.
În zadar a ta suflare
Apa-n râuri o încheagă,
Şterge urma pe cărare
Şi de mine m-i leagă.
În zadar aduci cu tine
Corbul negru şi prădalnic,
Şi din codrii cu jivine
Faci să iasă urlet jalnic.
În zadar, urgie crudă,
Lungeşti noaptea-ntunecoasă
Şi, râzând de-a lumii trudă,
Scurtezi ziua luminoasă.
În zadar îmi pui povară
De zăpadă şi de gheaţă.
Fie iarnă, fie vară,
Eu păstrez a mea verdeaţă!»”
Bibliografie: Doine, pasteluri, poezii populare, Vasile Alecsandri, Editura Litera, 2018.
Poezii de Crăciun – Vine, vine iarăși iarna de Elena Farago
„Vine, vine iarăşi iarna,
Ninge-afară, ninge.
Mulţi copii afară sunt,
Laudă colinde.
Doar bunica stă în casă,
Spune o poveste.
Despre marele Iisus,
Spune o poveste.”
Bibliografie: Poezii alese, Elena Farago, Editura Aquila, 2020.
Poezii de Crăciun – De Ajunul Crăciunului de Elena Farago
„Toată noaptea asta, colo-n ceruri sus,
Stelele lucrează fără de-ncetare,
Căci le-adună-n clacă steaua sfântă care
A-ndrumat pe vremuri Magii la Iisus.
Torc de zor în noaptea sfântului ajun
Câlţi de nea şi raze harnicele stele,
Pentru noi, copiii, torc să facă ele,
Funia cu trepte pentru Moş Crăciun.
Lungă cât e drumul din pământ la cer,
Trainică să-i ţină coşului povară,
Vor întinde-o-n noapte, nevăzută, scară
Moşului ce luptă cu-ndârjitul ger,
Ca să ne aducă iar, de colo sus,
Pe la toţi copiii darurile care
Ni le va trimite, iar, la fiecare
Sfânta şi duioasa mamă-a lui Iisus.”
Bibliografie: Poezii alese, Elena Farago, Editura Aquila, 2020.
Poezii de Crăciun – Scrisoare lui Moș Crăciun de Elena Farago
„Dragă Moș Crăciune,
Eu nu pot să-ți scriu,
Că sunt încă mică
Și carte nu știu.
Dar îți scrie acuma
Sora mea, Florica,-
Noi în anul ăsta
Nu-ți cerem nimica,
Și de poate-n traistă
N-ai daruri destule,
Din ce-avem noi, uite,
Iați-le și du-le
De le dă prin case
De părinți sărmani,
Sau pe-acolo unde
Sunt copii orfani.
Și, de poți, pe urmă,
Tare te rugăm:
Să ne spui și nouă
Unde să-i cătăm,
Ca să le mai ducem,
Până vii tu, iar,
În tot anul ăsta
Câte un mic dar.”
Bibliografie: Poezii alese, Elena Farago, Editura Aquila, 2020.
Poezii de Crăciun – Ninge! de Otilia Cazimir
„Ssst! Micuţa gerului,
Cu mânuţa îngheţată,
Bate-n poarta cerului
Şi întreabă supărată:
– Unde-s stelele de sus?
– Iaca, nu-s!
Vântul rău le-a scuturat
Şi le-mprăştie prin sat.
Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Şi coboară-ncetişor…
– Oare-a nins?
E un fulg şi-i cel dintâi
Şi aduce-n vânt, ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Râs curat în ochii tăi,
Sănioare,
Zurgălăi…”
Bibliografie: Poezii alese, Otilia Cazimir, Editura Aquila, 2020.
Poezii de Crăciun – La drum de Otilia Cazimir
„Moş Crăciun, la urcuş,
S-a pornit cu sacu-n spate.
Drumu-i rău, şi-i lunecuş,
Lung se uită îndărăt,
Scuturându-şi barba rară
De omăt,
Şi oftează sub povară:
– Greu tătucă, greu de tine!
Iaca, stau şi mă socot
Dacă nu cumva-i mai bine
Să mă mut mai către vară,
Că-s bătrân şi nu mai pot!”
Bibliografie: Poezii alese, Otilia Cazimir, Editura Aquila, 2020.
Poezii de Crăciun – Scrisoare de Otilia Cazimir
„Moş-Crăciun, toţi îmi spun
Că eşti darnic şi eşti bun.
Eu îţi scriu de mai-nainte
Că-s un bieţel cuminte,
Şi-ţi mai scriu, aşa, să ştii,
Că eu nu-ţi cer jucării,
Cum ţi-ar cere alţi copii –
Însă nu m-aş supăra
Dacă tot mi-ai da ceva!
Dacă vrei, dă-mi o plăcuţă,
Că mi-am spart-o pe cea veche,
Adu, pentru pisicuţă,
Motocel roş la ureche.
Lui bunicu – o lulea
C-a pierdut-o, sărăcuţul
Poate-aduci vreun os lui Cuţu?
Poate ai vreo acadea?
Lui Dănuţ cel mititel,
Care plânge-n copăiţă,
Să-i aduci un covrigel…
Noapte bună!
Niculiţă”
Bibliografie: Poezii alese, Otilia Cazimir, Editura Aquila, 2020.
Poezii de Crăciun – Uite, vine Moș Crăciun! de Otilia Cazimir
„Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte…
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.
Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:
– Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?
– Bucuroşi, bucuroşi,
Strigă glasuri de copii.
Moşule, de unde vii?
– Iaca, vin din moşi-strămoşi,
Încărcat cu jucării!
…Noapte rece şi albastră.
Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaş,
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.”
Bibliografie: Poezii alese, Otilia Cazimir, Editura Aquila, 2020.
Poezii de Crăciun – În seara de Crăciun de George Coșbuc
„Afară ninge liniştit,
În casă arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar şi dulce.
Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.
Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Şi îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.”
Bibliografie: Poezii alese, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, George Topîrceanu, Editura Aquila, 2020.
Poezii de Crăciun – Colindătorii de George Coșbuc
„Cad fulgii mari încet zburând,
Și-n casă arde focul,
Iar noi pe lânga mama stând
De mult uitarăm jocul.
De mult și patul ne-aștepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar și dulce
Cum sta pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea saracă,
Și boul cum sufla milos
Căldura ca să-i facă,
Draguț un miel cum i-au adus
Păstorii de la stâna
Si îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mâna.
Și-auzi! Răsar cântari acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Și vin mereu, s-opresc în drum;
S-aud acum în tindă
Noi stam cu ochii pironiți
Și fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniți
Cu Ler ori Domnul mare!
Ei cânta nalțător și rar
Cântari de biruință,
Apoi se-ntorc și plâng amar
De-a Iudei necredință,
De spini, de-ostași, și c-a murit…
Dar s-a deschis mormântul
Și El acum e-n cer suit
Și judecă pământul.
Și până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sărac ne-a fost, dar cald și drag
În casa-ne Craciunul.
Și când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Și-n fașe mic pe Domnul.”
Bibliografie: Poezii, George Coșbuc, Editura Minerva, 2015.
Poezii de Crăciun – Crăciunul copiilor de Octavian Goga
„Dragi copii din ţara asta,
Vă miraţi voi cum se poate
Moş Crăciun din cer de-acolo
Să le ştie toate-toate…
Uite cum, vă spune badea…
Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră să vă vadă…
Îngerii se uită-n casă,
Văd şi spun – iar Moşul are
Colo-n ceriu la el, în tindă,
Pe genunchi o carte mare…
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil şi ce purtare…
Şi de-acolo ştie Moşul,
Că-i şiret el, lucru mare.”
Bibliografie: Poezii alese, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, George Topîrceanu, Editura Aquila, 2020.
Poezii de Crăciun – Colindă de Octavian Goga
„Moş Crăciun, Moş Crăciun!
La casa de om sărac,
S-a gătat făina-n sac
Şi n-avem să-ţi dăm colac,
Moş Crăciun!
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Pe toate răzoarele,
Pe toate ogoarele
Ne-am trudit picioarele,
Moş Crăciun!
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Toate săptămânile
Ne-am ostenit mâinile
Şi-am adunat grânele,
Moş Crăciun!
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Slujim slujba satului,
Ţarina bogatului,
Pajura-mpăratului,
Moş Crăciun!
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Pe toate cărările,
Îţi cântăm cântările,
Ardem lumânările,
Moş Crăciun!
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Du de veste cerului
Patima zilerului
În puterea gerului,
Moş Crăciun!”
Bibliografie: Poezii, Octavian Goga, Editura Litera, 2018.
Poezii de Crăciun – Colind de Zorica Lațcu
„Lerui, Doamne Ler,
Din înaltul Cer,
Cerne Maica, cerne,
Fulgi moi i-așterne,
Nimeni să nu-i vadă
Urma prin zăpadă,
Să nu se cunoască
Ce fiu va să nască.
Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,
Coboară, coboară,
Preasfânta Fecioară;
Dar pe unde merge
Urma i se șterge,
Taina din vecie
Nimeni să n-o știe.
Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,
Intră-n staul, iată
Maica Preacurată
În staul de vite,
Pe paie strunjite,
Să nu se cunoască
Ce fiu va să nască.
Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,
Cerne luna, cerne,
Raze albe-așterne,
Lumină cerească
Din iesle să crească,
Razele-n zăpadă
Îngeri să le vadă,
Din înaltul Cer.
Lerui, Doamne, Ler!…”
Bibliografie: Poezii, Zorica Lațcu Teodosia, Editura Sophia, 2015.
Poezii de Crăciun – În Betleem de Alexei Mateevici
„Noapte-adâncă. În ceruri, sus,
Stele ard tremurătoare;
Doarme Pruncul Iisus
Sub privirile Fecioarei…
Pace-n cer şi pe pământ,
Numai glas de cântători…
Îl slăvesc pe Pruncul Sfânt
Îngeri — sus, iar jos — păstori.
Varsă line străluciri
Pruncul sfânt şi luminos,
Şi cereştile luciri
Ard pe faţa lui Hristos.
Steaua de la răsărit
S-a aprins cu foc în cer,
La-nchinare au venit
Craii dintr-acele ţări.”
Bibliografie: Versuri, Alexei Mateevici, Editura Serebia, 2017.
