O experiență a cezarienei după naștere naturală

cezariana dupa nastere naturala

             Neavând studii medicale, nu îmi permit să enumăr în acest articol motivele reale ce pot duce la nașterea prin cezariană, chiar dacă discutând mult cu moașe și chiar doctori, acestea pot fi cunoscute tuturor. Există și grupuri de naștere dedicate acestui subiect complex, printre care aș recomanda grupul NVDC România – Nașterea Vaginală După Cezariană. Chiar dacă vă aflați la prima naștere, acolo puteți descoperi informații specializate cu privire la sarcină și eventuale probleme/riscuri, travaliu, expulzie, recuperare,, adevărate cauze pentru o astfel de naștere etc. Iar dacă nu știați până acum, DA, se poate naște natural și după o cezariană, existând foarte multe mame care au reușit acest lucru. Multe mame au constatat că la prima sarcină au fost păcălite sau forțate spre operație, ori au avut un travaliu extrem de lung și dificil, finalizat astfel. Pentru ele, nașterea naturală este un vis care aduce împlinire, satisfacție. Așadar, atenție, dragi mămici: e important să aveți un medic pro natural cu adevărat, de încredere, e extrem de important să fiți informate!

Chiar dacă din pricina unor probleme medicale sunteți forțate/îndemnate să nașteți prin cezariană, măcar așteptați începutul travaliului, adică primele semne ale nașterii. În acest caz, știți că bebelușul este pregătit să vină pe lume, pentru că el și-a ales data nașterii! Această operație, realizată după debutul travaliului, se numește ”cezariană la cald”. Cezariana ”la rece” este aceea programată. Sunt foarte puține situații în care programarea se impune, de obicei doctorul preferând această variantă pentru a-și face programul așa cum îi este mai facil, mai la îndemână. Cât de firesc vi se pare ca un copil să apară pe lume la o dată stabilită de medic, pentru că ulterior acesta pleacă în concediu? Sau pur și simplu pentru că așa consideră el, că la 38-39 de săptămâni copilul e pregătit și gata de scos în lume, forțat? Din păcate, aceste lucruri se întâmplă prea frecvent în România, fiind una dintre țările cu rata cea mai mare de cezariene.

Consider necesar încă un semnal de alarmă: femeia însărcinată trebuie să fie pregătită psihic pentru orice. Chiar dacă își dorește să nască natural, e bine să fie conștientă de faptul că există riscul de a ajunge la cezariană. Femeile care nu au fost pregătite emoțional pentru această variantă, au suferit mult mai mult după naștere, rămânând chiar cu traume și depresie. De asemenea, în situații în care cezariana se impune (cum ar fi poziționarea pelviană a copilului în burtă), este absolut necesar ca viitoarea mămică să fie împăcată cu situația, pentru a se bucura apoi de copil. A naște prin cezariană nu este un capăt de lume, nici un motiv de a fi blamate. Bine ar fi dacă aceasta s-ar întâmpla numai la nevoie și, pe cât posibil, atunci când copilul dă semn că e pregătit pentru naștere.

DE CITIT  Ce înseamnă divorțul părinților pentru copii și cum îi putem ajuta să-și regăsească echilibrul

Nașterea prin cezariană prezintă riscuri foarte mari, mai ales pentru mamă (de la riscurile anesteziei parțiale sau totale, la riscurile operației în sine sau cele post-operatorii). În cazul operațiilor programate, au existat situații în care deși sarcina era teoretic la termen (38 de săptămâni), bebelușul nu era încă suficient de dezvoltat, trebuind să recupereze creșterea la incubator, ajutat de medici. Este extrem de frustrant pentru o mamă să fie păcălită să se opereze, ori chiar să aleagă ea însăși acest tip de naștere, ca apoi să sufere împreună cu nou-născutul. Chiar și atunci când, însă, copilul este foarte bine, durerile post-operatorii sunt enorme și creează mari dificultăți mamei pentru îngrijirea sugarului. Dacă la nașterea naturală mama are nevoie de foarte multă susținere în travaliu, la cezariană e foarte important să fie ajutată după. În ambele cazuri, atitudinea empatică, blândă, caldă, drăgăstoasă, săritoare, sunt de mare ajutor, chiar necesare.

Nașterea mea


În cazul meu, fiind la a doua sarcină, eram 100% sigură că voi reuși tot natural. Nici nu luam în calcul altă variantă. Bebelușul era poziționat cu capul în jos de la 29 de săptămâni, însă când am fost la control în săptămâna 35, ȘOC: el era în poziție pelviană, cu capul în sus. Se poate naște natural și din poziție pelviană, însă nu este deloc recomandată pentru un bebeluș mare, cum părea ecografic al meu. De asemenea, e important ca echipa medicală să fie pregătită pentru o astfel de naștere. 

Pentru mine a urmat o perioadă extrem de stresantă, mișcările copilului se simțeau mult mai puțin din această cauză, iar eu încercam mereu să îl fac să se întoarcă. Am căutat exercițiile de spinning babies, m-am consultat cu o prietenă doulă, am aplicat sfaturile ei, însă simțeam că bebe era la fel. 

Dna doctor mi-a propus versiunea cefalică externă la 37 de săptămâni, adică să întoarcă împreună cu alt doctor bebelușul, manual, la exterior. Am fost de acord, voiam să știu că am făcut tot ce ține de mine, pentru a nu avea regrete. Însă chiar înainte de procedură, bebelușul s-a poziționat transversal, iar medicul a spus că din această poziție cei mai mulți se poziționează corect în timpul travaliului, ajutat de contracții.

DE CITIT  10 beneficii ale educației STEM

Mi-am pus nădejde în acest gând și am renunțat la exerciții, care mă stresau enorm., Între timp, însă am căutat să-mi găsesc pacea și să accept ideea că e posibil să ajung la cezariană. Slavă Domnului, am reușit și asta era cel mai important: în sfârșit am acceptat că cel mai important e ca bebelușul să se nască sănătos, chiar dacă eu va trebui să trec printr-o operație de neînchipuit pentru mine, anterior. Bineînțeles, am hotărât să aștept debutul travaliului și să vedem ce se întâmplă.

Așa cum se spune, a doua naștere e mai rapidă. În cazul meu, m-am trezit din cauza contracțiilor la 3 noaptea, le resimțeam deja din minut în minut, așa că după ce am făcut o baie și m-am lămurit că într-adevăr e travaliu real, am pornit spre spital unde aveam deja dilatație 7, fără dureri enorme! Eram atât de fericită că am ajuns atât de ușor acolo, însă…bebelușul se întorsese iar în pelvian. Așteptând eliberarea sălii de operații, am ajuns rapid și la dilatația maximă, fără ruperea apei, însă. O oră și jumătate a trebuit să aștept așa în dureri suportabile, dar inconfortabile, timp în care bebe nu dădea semne să iasă. Nici nu mi-aș fi dorit să simt nevoia de a împinge, îmi era teamă pentru el, nu mai voiam să nasc natural, știind că e măricel și că poate fi riscant. Cu toată inima, am acceptat cezariana. Dacă la nașterea naturală am evitat anestezia epidurală, iată că aici nu am scăpat de înțepătura în coloană. Trupul mi-a devenit inert și am început să plâng instantaneu, dintr-un cumul de sentimente și senzații. Eu eram acolo, în operație, rugându-mă ca totul să fie bine. Băiețelul nostru a fost într-adevăr măricel, 3800 kg. Dacă ar fi fost micuț cred că aș fi rămas cu regretul că nu am încercat natural. Așa, a fost totul bine, iar în viitor sunt pregătită pentru un nvdc, dacă poziția bebelușului va permite nașterea naturală!

DE CITIT  Cât mult este prea mult? Indulgența excesivă a părinților

Din perspectiva recuperării fizice, durerile de după nașterea prin cezariană, chiar dacă diferă de la o femeie la alta, sunt teribile. Nu cred că există mamă care în primele 3 zile, imediat după trecerea efectului anesteziei, să nu fi simțit o mare incapacitate de mișcare, însoțită de dureri enorme.

Practic, în primele zile, nu te poți ridica, trebuie să te târăști, agăți de ceva, ca să poți ajunge de pe spate în poziția de șezut. Alăptarea nu a fost o problemă pentru mine, având lapte încă de la primul copil și chiar și după înțărcarea acestuia. În spital nu am îndrăznit să cer ajutor pentru a mă ridica, m-am descurcat singură să alăptez bebelușul, pe care l-am cerut în salon de îndată ce am reușit să mă mișc și să pășesc. A fost foarte greu să mă mobilizez să îl iau din pătuț pentru alăptat sau să îl alăptez la orizontală, stând pe o parte – pur și simplu ești limitată de incapacitate și durere, ca și cum nu ai avea mușchii burții, ci doar o reacție de durere la fiecare mișcare. Ușor-ușor aceste dureri au trecut, astfel că la externare deja coboram scările fără ajutor și fără disconfort. Pentru mine, recuperarea a fost rapidă și ușoară, în ciuda acelor limite fizice. Sunt multe mame care acuză dureri groaznice luni întregi. În perspectiva mea, pentru o recuperare ușoară și rapidă după cezariană, cel mai mult contează psihicul. Împăcarea cu situația, pacea, liniștea, optimismul, informarea anterioară.

Lasă un răspuns

Facebook
Facebook