Family Time

Pe munte, cu bebe, la cort? Da, se poate! Sfaturi pentru începători și experiența noastră

Dragostea de munte, de natură, de apă și de plante, de păsări și de Cer, de stele și de iarbă, cam toate au răspunsul în relația cu tatăl meu. El m-a dus pe munte prima oară la 9 ani, în masivul Retezat, iar acela a fost doar începutul drumețiilor montane. 

Fiecare grupă de munți e unică, fiecare urcuș e obositor, îți încearcă limitele și îți întărește caracterul, tocmai acest efort aducând cu el o satisfacție de neregăsit stând acasă, în confortul obișnuit. Nicio telecabină nu poate înlocui acei pași greoi, cu rucsac în spate, care te transformă și care îți aduc o bucurie unică la sosirea pe vârf/culme.

De ceva timp îmi doream să urc și cu cei mici, însă abia acum ne-am mobilizat să facem o excursie în niște munți destul de apropiați și nu foarte-foarte înalți: Munții Ciucaș, cu ale lor culmi de neconfundat, domoale sau mai pietruite, verzi sau argintii, pline de flori sau de stânci. 

Inițial ne gândeam să dormim la una dintre cabanele de acolo (Muntele Roșu–Silva sau Cabana Ciucaș, renovată recent), însă fiind weekend și încă sezon de munte/vacanțe, ambele erau pline ochi, ocupate în întregime. Așa ne-am decis imediat să luăm cortul, care se cam prăfuia de la ultima ieșire și să urmăm traseul bandă roșie, din Pasul Bratocea, pe Culmea Bratocea.

Atenție! Personal, nu încurajez astfel de drumeții la picior, cu rucsac greu și cort de cărat, împreună cu un copil mic ce nu acceptă să stea în sistem. Noi l-am luat cu noi doar pe mezin, băiețelul de 8 luni, tocmai pentru că îl știm liniștit și îl putem purta. Chiar și așa, urcușul a fost foarte solicitant atât pentru mine, cât și pentru soțul meu (l-am ținut pe rând, cu schimbul). A avea rucsac în spate și greutate în față îngreunează respirația și ritmul, mai ales în urcuș.

Puteți merge cu mașina pe drumul spre cabana Ciucaș, atât cât se poate urca, ulterior putând fi luați cu un 4×4 de către cei de la cabană, dacă vorbiți din timp (contra-cost, am înțeles că nu e foarte mare tariful). Astfel veți ajunge la o altitudine mai mare, veți dormi comod și veți avea și restaurant, deci bagajul se va micșora semnificativ. O altă variantă ar fi să ajungeți cu mașina până la cabana Silva (Muntele Roșu), unde puteți dormi și de unde puteți face traseu spre vârf.

Vă recomand să mergeți într-o excursie cu cortul, doar dacă:

  • Bărbatul e puternic și va căra și copil, și bagaj SAU două rucsacuri mari (ori mama e mega strong, ”forțoasă” din fire)

  • Nu sunteți foarte rezistenți la efort, dar aveți un bebeluș ușurel;

  • Știți că traseul nu e foarte lung, că puteți găsiți loc de cort oriunde și că vă puteți opri atunci când nu mai faceți față pe traseu;

  • Nu vă panicați noaptea, în sălbăticie – pe munte e o liniște deplină în ceea ce privește prezența omului, însă o ”gălăgie” maximă în ceea ce privește activitatea naturii. Cea mai mică suflare de vânt îmi părea uneori suflu de urs în ceafă și a durat până să mă lămuresc că acestea sunt sunetele normale, la cort. Mâncarea era mai departe, agățată într-un copac, nu am lăsat nicio urmă de hrană lângă noi, ca să evităm vizitele nedorite. Însă chiar și așa, mi-a fost puțin teamă. Probabil cei care dorm la cort frecvent nu mai au această problemă, învățând din experiență că nu se întâmplă nimic. Animalele sălbatice atacă dacă se simt în pericol sau dacă nu simt prezența omului și îl întâlnesc brusc (ex.: pe traseu, în curbe fără vizibilitate, cu oameni care nu vorbesc, nu cântă, merg prea liniștiți);

  • Nu căutați confort maxim, toalete igienizate ori podele precum saltele cu memorie.
DE CITIT  Unde să evadezi la 3 ore de București? Destinație de familie - Căciulata, Călimănești

Nu știu cum se procedează în cazul copiilor hrăniți cu lapte praf, ar fi nevoie să cărați mai multă apă, pe care nu ați putea-o încălzi decât la primus. Eu alăptez, așa că mi-e ușor oriunde. Doar am crestat tricoul acasă cu foarfeca, să-mi fie ușor apoi

Pregătiri și bagaj

Indiferent dacă alegeți să dormiți la cabană sau la cort, o hartă a masivului în care mergeți e binevenită. De asemenea, informare din timp asupra traseelor, locului unde veți lăsa mașina, diferența de nivel ce ar trebui parcursă, surse de apă, cum va fi vremea etc.

Pasul Bratocea, punctul de plecare & locul de cort

Pentru o excursie pe munte, la cort, aveți nevoie mai ales de:

  • Rucsac de munte (au chingi speciale, care mută greutatea susținută de spate, pe șolduri; de asemenea, au compartimente bine gândite; în funcție de cât de complexă e excursia, există diferite dimensiuni și modele, găsiți tot ce vă trebuie în Decathlon);

  • Izopren (nu acelea pentru fitness, care nu sunt menite să protejeze în cazul dormitului pe sol, ci acelea speciale pentru cort și munte) sau saltea gonflabilă specială;

  • Sac de dormit (să aibă temperatura de confort undeva sub 10 grade, noaptea fiind destul de frig; chiar dacă era vară, iar munții nu erau foarte înalți, noaptea ne-a înghețat nasul);

  • Pantaloni comozi (nu blugi, de preferat potriviți urcușului – elastici, material care se usucă rapid, nu ține transpirația rece pe tine, precum bumbacul), tricouri speciale, geacă de vânt și ploaie, protecție pentru soare (cremă, șapcă/buff), șosete mai înalte (să nu vă intre paie în bocanci sau să faceți bătături);

  • Bocanci de munte (nu pantofi, teneși, adidași, ci încălțăminte cu talpă cât mai aderentă, de preferat cu protecție peste gleznă, nu foarte joși);

  • Frontală sau lanternă;

  • Cremă de protecție solară (atât vara, cât și iarna);

  • Apă suficientă, în funcție de sursele găsite pe traseu; noi știam că nu vom găsi apă, așa că am cărat în total aprox. 4 litri, care ne-au ajuns perfect, până am ajuns a doua zi la mașină (deci 24 h), unde ne așteptau alte sticle pline.

  • Batoane proteice, ciocolată (înainte de urcuș sau în pauze);

  • Mâncare cât mai practic ambalată (cât mai puțină sticlă, pentru a nu cântări prea mult în bagaj);

  • Pungi de plastic (pentru protecția hainelor în rucsac, pentru gunoi pe parcurs – se va aduce la primul coș de gunoi, când coborâți, împreună cu toate resturile adunate);

  • Pentru bebe: sac de dormit (noi l-am folosit pe cel de la căruț, ff. călduros și practic, a dormit micuțul ca un boier, doar mânuța i se cam răcea, când o scotea de la căldurică, însă nu părea deranjat nici atunci, hihi), căciulă, șosete groase (sau încălțăminte lejeră, depinde de vârstă), pulover (polar), bluziță și pantaloni de schimb, mai ales dacă îl purtați în sistem, va transpira mult și trebuie schimbat la fiecare pauză (eu am pus prima bluză la uscat, prinsă de rucsac, fiind soare m-am descurcat doar cu două în total), șervețele umede, pamperși și ce știți că mai folosește și e indispensabil;

  • Bețe de trekking (opțional) – scutesc din efort la urcuș, sprijină la coborâre

  • Rucsac special pentru cărat copii mici (opțional)

  • Leucoplast, bandaj, trusă de prim ajutor (ar fi ideal), hârtie igienică.
Dacă vă doriți să dormiți mai multe nopți la cort, lucrurile se complică și aveți nevoie de un plan bine gândit în ceea ce privește sursa de apă (ori un traseu cu izvor, ori abatare către o cabană). De asemenea, va trebui să calculați bine hrana și capacitatea de a o transporta. Pentru astfel de deplasări, ideal este un primus la care puteți găti supe instant, piure, orez, cam orice. Seara, lângă cort, e minunat să poți pregăti ceva cald de mâncare și să te bucuri de ceva bun, în timp ce privești apusul.

DE CITIT  Interviu cu... Munțomama

Câteva sfaturi generale:

  • Căutați un loc de cort cât mai plan, drept, nivelat, pentru a reuși să dormiți;

  • Nu lăsați mâncare în cort noaptea, agățați punga într-un copac, cât mai sus, la oarece depărtare (nu foarte aproape);

  • În porțiunile cu vizibilitate redusă, mai ales, vorbiți sau cântați pe traseu, nu mergeți foarte silențios;

  • Dacă aveți baterie de rezervă pentru telefon, nu o uitați acasă, în cazul temperaturilor scăzute, aceasta se consumă foarte ușor și riscați să rămâneți fără posibilitate de comunicare tocmai pe traseul de coborâre (noaptea salvați bateria, închizând telefonul);

  • Folosiți crema de protecție solară cu puțin înainte de orele de vârf, pentru a anticipa eventualele arsuri;

  • Dacă nu aveți de gând să faceți prea des astfel de excursii, nu investiți în echipament, puteți închiria orice piesă de pe site-uri de specialitate (exemplu: www.ncort.ro);

  • Dacă doriți să aveți o astfel de experiență, dar nu vă încumetați singuri, se rezolvă! Există ghizi montani specializați, care se ocupă cu așa ceva: contactați-i și mergeți într-o tură cu ei, fără probleme! Ioan Stoenică, Andrei Badea, Ilinca Stoenică (mai ales ture cu preșcolari și școlari) – îi găsiți pe FB

Cum a fost pentru noi?

Pregătirile au fost rapide, suntem din fire amândoi destul de hotărâți, nu pierdem vremea când luăm o decizie. Bagajul l-am făcut seara dinainte, după ce a adormit cel mic (doar verificaserăm cu câteva zile înainte elementele principale; rucsacurile erau la țară, depozitate, așa că ne-a salvat o prietenă și ni le-a împrumutat ea, cortul și restul așteptau nerăbdătoare). 

Fetița de 2 ani și jumătate a fost lăsată la mătușa mea, căreia îi mulțumim! Nu și-ar aminti de la această vârstă excursia, nu am fi putut să urcăm cu ea, așa că o s-o luăm în alt gen de drumeții, mai ușoare. Iar atunci când va fi mai mare, pe propriile picioare.

Traseul din pasul Bratocea până pe creastă a avut pasaje solicitante, greul venea mai ales din purtarea celui mic (de 9 kg), în față, în timp ce în spate atârna greu rucsacul (respirația era îngreunată). La un moment dat l-am luat eu pe cel mic, iar soțul a preluat și rucsacul meu.

Cu scurte pauze la nevoie și cu o pauză mai lungă de masă, ne-am descurcat destul de bine, deși nu mai urcaserăm de câțiva ani pe munte. Pe culme am ales un loc de cort, l-am instalat și apoi ne-am dus mai departe spre vârful Ciucaș, fără bagaj greu. 

Soțul însă nu a vrut să exagerăm și să ajungem la 1954 m (haha), fiind obosit și părându-i-se totuși târziu pentru a avansa (cu drum din București am pornit pe traseu abia la orele prânzului, pe când ideal e să începi urcușul pe la 8 dimineața – așa ai mai multe șanse de a ajunge unde îți dorești). Am renunțat la ambiția mea de a face o poză toți trei, cu pancarda Vf. Ciucaș și ne-am întors la cort după o oră de plimbare pe ”bulevardele” muntelui.

Vf. Ciucaș în spate + tricou de munte tăiat, ca să alăptez ușor
Peisajele sunt deosebite, am observat foarte clar munții Baiului, Bucegi, Piatra Craiului și chiar Iezer-Păpușa. Apusul a fost impresionant, ca de obicei când ești sus, iar cerul e măcar puțin senin.
Munții Bucegi (în spate)

Somnul pentru cel mic a fost buun, a dormit ca un boier.

Însă noi ne-am chinuit pentru că terenul nu era foarte drept și, pe deasupra, avea și niște mogâldețe de pământ. Când vezi suprafața de la 1,70 m înalțime, pare ok. Când te pui orizontal pe ea, nu mai e la fel de comodă, haha. Recomand o bună verificare înainte. 

Oricum, alt loc mai bun nu prea aveam prin preajmă, însă nici nu ne așteptam să ne doară oasele până ne ia somnul.
Noaptea cu cerul ei senin și pliiiin de stele e mereu formidabilă pe munte.

DE CITIT  Cum e să trăiești într-un triplex? Vestul Bucureștiului, Militari Residence
Poze preluate cu acordul autorului (Ioan Stoenică), pentru o ilustrare mai aproape de realitate
Bineînțeles, sunetele diverse m-au ținut cu urechile în zece și rugăciunea în gând. Ca niciodată, am vrut să mă trezesc devreme, cu răsăritul. Era o liniște adâncă, eram doar noi și muntele. Astfel de experiențe te formează și-ți rămân în inimă.
Vesel, de la răsărit la apus, și invers!
Traseul de întoarcere, ca întotdeauna, a fost infinit mai ușor. Ador coborârea! L-am purtat doar eu pe S., cu rucsac ușor în spate și el în față, întrucât știam că la vale îmi place și mă descurc fără efort. Pe alocuri era risc de alunecare, e nevoie de mare atenție la pietriș, coborâri printre stânci etc.
Băiețelul a fost extra-cuminte în cele două zile, nu a plâns în sistem, a privit pinii, plantele, cerul, a mâncat afine (aplatizate-storcite de mine înainte) și a dormit foarte bine în sacul de dormit de la căruțul de acasă. Dacă am fi stat și a doua zi, am fi ajuns pe vârful Ciucaș și am fi avut timp să coborâm, fără probleme. Fiind, însă, duminică, am pornit devreme coborârea, ca să ajungem la slujbă la mânăstirea Cheia.
Chiliile mânăstirii Cheia

Cu siguranță noi ne dorim astfel de ieșiri cât mai des, atât la cabană, cât și la cort. Ambele au farmecul lor, ambele te aduc în mijlocul munților. 

Experiența la cort, însă, este unică și îți dă o mai mare libertate. Nu depinzi de nimeni, poți să-ți instalezi ”căsuța” atunci când ai obosit sau ai găsit un loc deosebit. 

Cortul îți aduce liniște, intimitate, natura în sălbăticia și frumusețea ei. Stând acasă nu vei avea parte de astfel de peisaje, răsărituri, apusuri, stele infinite (cine nu cunoaște cerul senin de munte, pliiiiin de stele, cu Calea Lactee, trebuie să-și propună să meargă măcar o dată, e măreția întruchipată a minunii lui Dumnezeu), flori rare, miros de pin, afine sau merișoare, apă cristalină, oameni de munte voioși și buni.

Pentru mai multe descrieri de traseu, informații despre echipament sau doar idei de excursii, vă recomand din suflet emisiunea fratelui meu, Ioan Stoenică, de pe Travel Mix (joia) sau episoadele de pe youtube, @Pe poteci spre inima ta. Cu ajutorul lor veți descoperi munții noștri în complexitatea lor, dar și multe informații despre cum să te pregătești pentru diversele drumeții.

Lasă un răspuns