Cum să te pregătești pentru perioada post-partum
Cum e recuperarea după nașterea naturală / după cezariană
Am trecut prin două nașteri naturale și o cezariană, așa încât sper să vă pot fi de folos cu informații prețioase referitoare la perioada post-partum, adică de după naștere.
CE TREBUIE SĂ ȘTII DESPRE RECUPERAREA DUPĂ NAȘTEREA NATURALĂ?
În primul rând, după o naștere fiziologică, spontană, recuperarea este rapidă. Odată cu expulzia simți cum toată durerea trece, ca prin miracol. Felicitări, mămico!Starea fizică generală – ce dificultăți pot apărea
Femeia se poate deplasa și singură, imediat după naștere. Primele ore poate fi prezentă o stare de slăbiciune, firească după efortul travaliului și al expulziei. După prima naștere vreme de aproximativ 6 ore am avut o stare de leșin dacă mă ridicam singură și mergeam să alăptez copilul (la prima naștere nu l-am avut în salon). M-au ajutat sucurile naturale, dulciurile, iaurt natur, hrana consistentă. După a doua naștere am petrecut doar acele 2 ore în pat, timp în care am apăsat pe uter pentru eliminarea cheagurilor (în maternitatea Bucur am făcut acest lucru cu o sticlă înghețată). Ulterior m-am simțit perfect, chiar dacă aveam durerile de jos, cauzate de tăiere și cusut.
Alte dureri ce pot fi resimțite (mai ales când alăptezi) sunt cele de contractare fiziologică a uterului – perioada în care acesta se retrage în partea de jos, se micșorează. Unele femei susțin că și aceste contracții au fost dureroase, precum cele din travaliu. După prima naștere eu nu am avut deloc, însă după a doua naturală le-am resimțit și eu la un nivel suportabil. Trec și acestea, însă e bine să știi de ele, pentru a nu te speria.
Poți încerca și purtarea unei centuri (brâu), însă e bine să lași mușchii liberi, pentru a-și recăpăta vigoarea. La câteva luni după naștere ar fi ideal dacă poți merge la kinetoterapeut sau face acasă exerciții ușoare, de tonifiere. Atenție mare și la verificarea diastazei, nu sunt recomandate anumite exerciții, în caz de această afecțiune – se poate agrava.Un kinetoterapeut și timp petrecut în folosul tău cred că ajută foarte mult la confortul psihic și fizic.
ALĂPTAREA
Dacă alăptezi pentru prima oară, s-ar putea să ai răni încă din primele zile, mai ales dacă bebelușul a fost foarte mic la naștere, nu are forță să sugă eficient, iar tu ai mult lapte. E bine să fii pregătită cu o cremă din lanolină pură (exemplu: MultiMam), să te informezi bine legat de problemele ce pot apărea, pentru a evita pe cât posibil ragadele sau mastita.
În cazul sânilor foarte tensionați, trebuie să mulgi ușor (manual) până la detensionare, nu să îl pui la sân pe cel mic atunci când ei ”explodează” (îi va fi greu și să cuprindă mamelonul, iar fluxul va fi atât de puternic, încât se poate îneca și refuza suptul).
Dacă, dimpotrivă, consideri că laptele nu e suficient, poți încerca și suplimente de genul capsule Galafor forte sau ceaiuri cu fenicul, chimen. Încearcă și poziții orizontale de alăptat, deseori cei mici preferă astfel, atașându-se mai ușor. Nu folosi săpunuri/geluri de duș cu miros, pentru a nu-l face să respingă sânul. Nu apela la biberon, este cea mai mare capcană și cel mai ușor mod de a-ți sabota singură alăptarea.
Ai încredere în tine, nu te panica ușor, cel mic are nevoie doar de câțiva mililitri de lapte, iar laptele tău este cea mai mare comoară pentru el. Orice problemă de alăptare ai avea, apelează cu încredere la un Consultant Specializat. El poate verifica și bebelușul (să nu aibă fren), te poate ajuta enorm în ceea ce privește atașarea la sân. Eu am avut probleme la prima experiență, cea mică având un fren posterior descoperit târziu – atașarea lăsa de dorit, aveam răni, iar la 3 luni deja tindea să refuze sânul. Un consultant și osteopatul ne-au salvat 🙂
Epiziotomie, rupturi
Există informații prețioase despre ce poți face în sarcină pentru a încerca să pregătești perineul. De asemenea, o moașă pregătită va ști să te sfătuiască exact când să împingi la expulzie și poate ajuta prin masare ușoară evitarea rupturilor. Din păcate, însă, în România se practică destul de des epiziotomia (tăierea preventivă)…iar femeia este stresată și grăbită în expulzie, astfel încât deseori apar rupturile.
De la mame mai pricepute (care au avut nașteri împlinitoare acasă) am înțeles că e importantă poziția de la naștere (cea orizontală, pe masa de naștere nu e cea mai indicată, ci mai degrabă pe vine sau în „patru labe”) și abținerea de la împins, atunci când simți ”cercul de foc” (arsuri în zona vaginului, la dilatația maximă). Printr-un proces conștient, chiar și rupturile pot fi evitate, însă e nevoie de informare și suport în acele momente importante. Confortul psihic și sprijinul celor din jur ajută de asemenea la relaxare.
Dacă totuși s-a efectuat epiziotomie sau există rupturi serioase, cusutul mai aduce un grad de durere (uneori chiar și cu anestezic local), iar apoi regenerarea poate lua câteva săptămâni. Nu mai este indicat șezutul pe colac, putând crea tensiune în zonă (firele oricum vor da o senzație de disconfort). Dacă durerea este redusă ori medie, nu trebuie neapărat să eviți poziția în șezut. Găsește o variantă cât mai confortabilă pentru tine și apelează la pernele pentru alăptare.
Pentru confort psihic și dezinfectare se pot aplica după spălare betadină sau rivanol, însă majoritatea medicilor îndeamnă doar la spălare normală, cu săpun. Există și creme sau spray-uri promovate pentru o refacere mai facilă (teoretic), însă nu vor face minuni. (Oximed spray/ulei de cocos/spray cu aloe vera de la Forever/spray cu argint coloidal etc). Timpul va vindeca rănile. Dacă ai senzația că ceva nu este chiar în regulă sau ai dureri mari, mergi neapărat la controlul postpartum.
Dificultatea de a avea scaun
După naștere vei fi întrebată dacă ai urinat și, ulterior, dacă ai avut scaun. Aceasta poate fi o provocare, mai ales dacă există durerile locale accentuate, cauzate de coasere sau rupturi.Pentru a ușura situația, recomand supozitoarele cu glicerină, iar dacă nașterea are loc în spitalele de stat – protecții de unică folosință pentru toaletă, ajută la relaxare într-un mediu nu tocmai steril/intim.
În plus, o prietenă și-a luat de fiecare dată în bagaj și niște micro-clisme (Melilax), a spus că fără ele nu ar fi reușit (avea ruptura spre anus și deși o durea burta, nu reușea în mod fiziologic; le folosește chiar și acasă o vreme). Atenție și la dietă, consumă iaurturi naturale, fibre și bea multe lichide.
Starea psihică generală în recuperarea postpartum
După nașterea naturală, de regulă mama este inundată de hormonii dragostei și ai fericirii (oxitocina și endorfinele). Momentele când îți cunoști pruncul nou-născut sunt unice, irepetabile și parcă dincolo de limitele lumescului.
Simți că ai vrea ca euforia să dureze o veșnicie, însă nu te speria dacă la scurt timp dispoziția ta e umbrită de stări negative, chiar iraționale. Dincolo de grija pentru copil sau teama că nu te vei descurca, dincolo de stresul primelor experiențe cu un copil atât de mic sau de durerile din alăptare, poți să trăiești stări inexplicabile, apăsătoare, de depresie sau confuzie.
După naștere este firesc să nu știi exact ce simți/ce se petrece cu tine, să plângi sau să râzi din senin, să ai schimbări de dispoziție bruște. E bine să fii conștientă de aceste modificări ce pot interveni, altfel riști să te judeci prea aspru, să nu te înțelegi și să pui presiuni suplimentare.
Sarcina și nașterea sunt naturale, însă nu înseamnă că trecerea prin ele este ușoară. Pentru mine fiecare experiență a fost complexă și chiar dacă doar una din sarcini a fost foarte dificilă fizic, aproape de fiecare dată am trăit stări iraționale de irascbilitate sau depresie. Pentru mine au fost mai intense în sarcină decât după naștere, însă pentru multe femei este invers.
Pentru a fi cât mai bine psihic și sufletește, emoțional, e important ca cei din jur să te înțeleagă și să te susțină, să îți fie aproape în creșterea bebelușului și să nu te judece pentru anumite stări care uneori te depășesc și pe tine.
Adaptarea este grea și pentru partener, încearcă să îl împlici în tot acest proces de îngrijire a bebelușului și pe cât posibil încercați să aveți și momentele voastre de intimitate, pentru a păstra o relație armonioasă.
La primul copil este foarte greu să îți dedici timp, multe mame se plâng că abia reușesc să facă un duș rapid, solicitarea fiind destul de intensă din partea bebelușului. Cu timpul însă poți încerca să îți dedici timp și ție, dar și relației cu soțul.
La următorii bebeluși deja situația este mai relaxată, mama este mai detașată și se adaptează mai ușor, are deja prima experiența și totul curge ”firesc”. Pentru mine, însă, a fost extrem de important să înțeleg că am nevoie de timpul meu de relaxare, pentru a putea fi bine și cu cei din jur. Mamele (și aș avea curajul să spun..în special, româncele) tind să se sacrifice până la extrem, pentru copilul lor. Din perspectiva mea, o doză de detașare este sănătoasă pentru întreaga familie – mai exact: da, ești mamă, ai o răspundere enormă, însă nu uita că exiști și tu, ca ființă independentă.
CE TREBUIE SĂ ȘTII DESPRE RECUPERAREA DUPĂ NAȘTEREA PRIN CEZARIANĂ?
Dacă la nașterea naturală durerile au loc înainte, în travaliu, la cezariană problemele apar după, în recuperare. Unele femei se recuperază ușor, scapă de durerile mari în câteva zile, iar de cele ușoare în câteva săptămâni. Alte femei, însă, rămân cu dureri mult timp după naștere.
În cazul meu a fost o cezariană nedorită, ”la cald” (operația a avut loc după 3 ore de travaliu, când ajunsesem deja la dilatație maximă, însă cel mic era în poziție pelviană și estimat ecografic având greutate mare – chiar a avut 3800 kg).
Chiar dacă mi-am dorit enorm să nasc natural (ca și prima oară), în ultimele săptămâni m-am rugat mult să mă împac cu situația și am luptat mult cu mine însămi, în acest sens.
Am încercat exercițiile de spinning babies zilnic, însă contextul nu m-a ajutat să ajung la un doctor care să întoarcă bebelușul prin manevra externă. Faptul că până la urmă am acceptat situația (sperând până în ultima clipă că se va întoarce în travaliu) consider că a ajutat enorm la o recuperare ușoară. Psihicul a ajutat fizicul.
La externare (a treia zi) am coborât scările fără disconfort, iar acasă am putut să îmi reiau activitățile imediat. În câteva săptămâni nu mai aveam nicio durere, însă primele zile au fost crunte – nu cred că există vreo mamă care să nu treacă prin ele după această operație. Nu vreau să sperii pe nimei, dar voi descrie pentru a ști la ce să te aștepți în caz că ajungi în acea situație.
Dacă primele 6-8 ore corpul abia se dezmorțește după anestezie, ulterior durerile încep să se instaleze. Ți se pun calmante prin branulă (poți cere mai des sau mai rar), însă tot le vei simți. E important să încerci să mergi câte puțin încă din prima zi, chiar dacă este un exercițiu greu, ca după un accident grav. Mușchii burții parcă nu există și simți că te poți rupe în două părți, în orice moment.
Ca să te ridici de pe spate în șezut trebuie să te tragi de ceva, să te târăști, să găsești căi (efectiv, corpul nu se mai poate ridica singur). Râsul sau tușitul/strănutatul sunt o pedeapsă cruntă, mersul (cocoșat) o corvoadă (apoi când începi să mergi normal e posibil să ai febră musculară de la atâta aplecat), iar alăptatul în orice poziție, o provocare dureroasă.
Întorsul pe o parte – un chin; ridicatul din pat – o probă sportivă. Așa aș descrie acele 3 zile dureroase de după operație (chiar dacă sunt administrate calmante). E bine că o cunoștință mi-a povestit de ele și am îndurat altfel. Nu am cerut ajutor asistentelor pentru ridicat sau alăptat, am încercat să mă descurc singură de la început, atât la spital, cât și acasă. Nu ezitați să cereți ajutor, dacă simțiți nevoia.
Ce ajută după cezariană?
-
Să ai în bagaj o cană cu pai, pentru a bea lichidele mai ușor;
- O centură post-natală (un brâu), pentru ameliorarea durerilor; te ajută mai ales să te simți în continuare ”compactă”, nu ca și cum îți vei pierde interiorul odată cu burta… (un studiu despre avantajele centurii după operație)
-
Mișcarea ușoară, încă de la început;
-
Alimentația: bogată în produse lactate fermentate (iaurt, kefir, lapte bătut) și care conțin Vitamina C/colagen, însă fără crudități – trebuie evitată fermentarea și producerea de gaze, eliminarea lor fiind dificilă pentru început;
-
Supozitoarele cu glicerină și micro-clismele, pentru eliminarea scaunului;
-
Perne de susținere;
- Persoanele apropiate.
Starea fizică generală – ce dificultăți pot apărea în recuperarea după cezariană
În afara durerilor menționate, e bine să fii atentă la cum se regenerează operația. Poți aplica betadină sau creme speciale: Stratamed, cremă de pelin, uleiuri esențiale – lavandă & tămâie). Personal nu m-am ocupat de ea în niciun fel și a fost ok, s-a închis frumos, cu timpul devine mai albă (nu roșie-roz), iar la sarcina ulterioară nu a durut deloc. Experiențele diferă foarte mult și e bine să faci un control dacă simți că ceva nu e în regulă.Cel mai dificil în perioada întoarcerii acasă este să alăptezi noaptea, să iei bebelușul din pătuț (dacă nu doarme cu tine), să te poziționezi pentru alăptat, să îl speli și să îl schimbi (dacă cineva din familie te poate ajuta, ar fi ideal). Pentru a ușura situația, acele prime luni cât încă are scaun și pe timpul nopții, am folosit șervețele umede naturale (ex: Huggies). În rest mereu i-am spălat pe toți cu apă și spun de bebeluși, după fiecare scaun (chiar și spre 3 ani).
În cazul dificultăților de alăptare, accentuez importanța apelării la consultant certificat. Chiar dacă după operație trec câteva ore până la întâlnirea cu cel mic, dacă între timp nu i s-a administrat biberon*, alăptarea ar trebui să decurgă la fel ca după o naștere naturală. (*Ideal ar fi să fie hrănit cu seringa, lapte muls de mamă, dar chiar dacă se dă lapte praf, măcar să nu fie prin tetină) Pusul bebelușului la sân cât mai repede și cât mai des va stimula lactația – nu ezita să ceri sfaturi concrete privind atașarea, lucrurile nu sunt mereu facile.
Starea psihică generală
După cezariană este mai frecventă depresia post-partum, mai ales dacă operația a fost nedorită sau mama nu s-a împăcat cu situația. Recuperarea poate fi dificilă, sentimentul de neputință sau de eșec pot fi traumatizante. Cred că la nevoie e bine să se apeleze la un psiholog bun pentru a depăși greutățile emoționale, dar și pentru a aborda viața nouă, cu un membru complet dependent de tine, care te solicită enorm. Hormonal, durează până la 1 an ca organismul să se regleze. Fii răbdătoare și blândă cu tine însăți!
