Adaptarea în mediul școlar, intrarea în clasa pregătitoare. Cum să te asiguri de binele copilului tău la școală?

Încă puțin și vacanța de vară se va sfârși. Școala începe toamnă de toamnă pentru elevii mai mari, însă când ai un copil ce abia a terminat grădinița, emoțiile sunt cu mult mai mari. În data de 10 septembrie puiul tău va deveni școlar! Iar tu nu știi când au trecut acești ani minunați…

Informațiile de mai jos te vor ajuta să transformi necunoașterea în încredere, iar emoțiile – în unele constructive. Cel mic are nevoie de un părinte sigur pe el, care să îi dea curajul în această schimbare importantă. De asemenea, are nevoie de un părinte care în continuare veghează să îi fie bine, chiar dacă (sau tocmai pentru că) foarte multe ore din zi vor fi petrecute în absența acestuia.

Anii de școală primară, între clasa pregătitoare și clasa a IV-a, sunt extrem de importanți pentru dezvoltarea copilului din toate punctele de vedere. Școala nu este doar o instituție în care cel mic primește informații, ci este mediul în care se transformă zi de zi și an de an, alături de un cadru didactic principal, ce își va pune amprenta asupra educației formale, dar mai ales psihice și sufletești. Ca învățătoare, mi-am dat seama cât de mare este influența mea asupra elevilor. Noi modelăm chiar și prin felul nostru de a fi, prin modul în care la rândul nostru privim educația, prin relațiile pe care le construim cu cei mici, prin acțiunile pe care le întreprindem alături de ei. Învățătoarea nu este doar persoana care îi învață multe, despre toate… ci îi învață să fie și să crească frumos. Departe de a fi suficientă ora de educație civică sau discuțiile despre moralitate, ori regulile clasei. Un copil urmează un exemplu și învață chiar fără cuvinte. Așadar, dragi părinți, vă doresc din toată inima să găsiți pentru copiii dumneavoastră învățătoare dedicate, care să îi ajute să se înalțe, devenind tineri și adulți valoroși!

• Indiferent dacă ai ales o școală privată sau de stat, cel mai important este să îți știi copilul pe mâini bune. Dacă doar te informezi din timp și încă nu ți-ai înscris copilul la o școală, atunci ia în vedere cele de mai jos, înainte de a o face. Dacă înscrierea a avut deja loc, îți atrag atenția asupra unor aspecte ce trebuie observate/analizate odată cu debutul școlar și pe parcursul primului semestru:

Criterii de observare pentru o bună adaptare a copilului și desfășurare pozitivă a procesului de învățământ, în ceea ce privește rolul instituției:

• Dacă majoritatea aspectelor din tabelul de mai sus sunt pozitive, iar voi ca părinți sunteți mulțumiți de alegerea făcută, nu rămâne decât să observați în continuare parcursul școlar al copilului, menținând relații pozitive cu cadrele didactice și implicându-vă cât puteți de mult în parcursul lui ca școlar.

• Pentru copil este extrem de important să simtă faptul că părintelui îi pasă de ceea ce el face la școală. Este foarte bine pentru dezvoltarea lui să analizați împreună caietele și cărțile pe care au lucrat, să discutați despre activitățile realizate la clasă (dacă este o școală privată și se postează online fotografii din cadrul acestora, vă puteți folosi de ele), despre dificultățile întâmpinate de ei și despre micile bucurii de la școală. Chiar dacă timpul petrecut împreună este scurt, iar viața de adult e mereu ocupată, făceți-vă timp măcar 10 minute pe zi pentru a discuta aceste aspecte.

• Nu e benefic să îl agasați cu multe întrebări sau să vă supărați dacă nu vă răspunde complex la întrebarea Ce ai făcut azi la școală? Pentru cei mici este foarte greu să revadă filmul zilei petrecute anterior, de aceea are nevoie de întrebări sau repere cât mai concrete pentru a-și aminti și a se exprima. De exemplu, puteți să vă folosiți de câteva din următoarele întrebări pentru a crea un dialog productiv:

• Ce ți-a plăcut cel mai mult astăzi?
• Ce ai făcut în pauze?
• Ce mai face ”Izabela”? (colega de bancă/prietena pe care o cunoștea dinainte sau despre care v-a zis că s-a apropiat)
• Te-ai certat cu cineva?
• V-a zis doamna (/miss) să ne spuneți ceva acasă? (părinților)
• Cum s-a purtat doamna când v-ați luat la revedere? V-a spus ceva?
• Mai știi cum ați început dimineața, dupa ce ai intrat în clasă? Ați discutat ceva împreună sau ați început direct lecția?
• Ai ieșit la tablă azi?
• Ce ai mâncat?
• Ați desenat? Tu ce ai desenat?
• Ce nu ți-a plăcut?
• Ai învățat ceva deosebit? (Ai aflat ceva nou?)

În prima mea generație de elevi aveam o fetiță mică și dulce, care la sfârșitul activităților, zi de zi, mă întreba cu ochii în lacrimi: Doamna, ce am făcut azi la școală?? O să mă întrebe iar mami și eu mereu uit…! Era într-adevăr dezamăgită de ea și temătoare că nu va ști ce să răspundă. Deși denota această grijă matură, anticipând relația cu mama ei la sosirea acasă, totuși nu reușea să își amintească cele petrecute cu doar câteva ore înainte. Am încercat de atunci să ne reamintim împreună câteva activități, la sfârșitul orarului școlar, însă la vârsta lor e destul de greu să fie reflexivi. Întrebările concrete ale părinților îi vor ajuta cu siguranță, iar pe măsură ce vor crește, vă vor povesti din ce în ce mai multe detalii de la școală. Nu uitați, unii copii sunt foarte deschiși și spun mai mult decât trebuie în ambele direcții, poate (la școală despre ce se petrece acasă, acasă despre cele de la școală), însă alții din fire sunt mai închiși, fiindu-le foarte greu să se exprime. Nu trebuie să vă supărați și să îi forțați, ci cu răbdare și dragoste să le fiți aproape și să îi sprijiniți în acest proces greoi mai ales pentru ei.

• Din experiența mea ca învățătoare, un semestru este suficient pentru a vă da seama dacă cel mic evoluează sau dimpotrivă. Încurajez orice părinte să ia chiar și decizia de a-l muta pe copil de la clasă după această perioadă, dacă:

• Observați semne de maltratare fizică (din păcate, încă mai există cazuri) și copilul se plânge că este agresat de către învățătoare; în cazul lovirilor între elevi este foarte important să se ia măsuri la nivel de clasă și de școală, nu doar să se facă promisiuni prin vorbe. De cele mai multe ori, situațiile de acest gen persistă fără vreo rezolvare, dacă părinții elevilor nu sunt uniți și nu depun efort în acest sens.

• Copilul vine abătut de la școală și este schimbat în rău: trist, nu prea vorbește, are ticuri nervoase. Discutați cu el permanent, pentru a afla cauza. Poate fi vorba despre un comportament agresiv al dnei învățătoare, nu neapărat asupra lui, cât a colegilor mai ”agitați” sau a colectivului, la modul general (stil dominat de țipete și/sau jigniri, accese de nervi etc.);

• Elevul/eleva nu dă niciun semn că i-ar plăcea școala, ba chiar denotă un regres din mai multe puncte de vedere. Cel mai probabil doamna învățătoare este aceea care se plânge de el, făcând comparații cu ceilalți și neavând răbdarea de a se adapta nivelului particular al copilului. Alteori, însă, învățătoarea poate afișa un comportament fals pozitiv, pentru a vă înlătura grijile, însă ca părinte trebuie să simțiți dacă este o problemă la mijloc și să nu așteptați să dispară de la sine.

Nu putem exprima frecvența acestor cazuri, însă în sistemul de stat ele există și e bine să fim conștienți.

Cu încredere că totul va fi sau este deja bine pentru minunea pe care o aveți, vă mai urez doar curaj! Priviți cu bucurie această etapă în creșterea copilului vostru, care, înconjurat de dragoste și acasă, și la școală, se va dezvolta complex și frumos, uimindu-vă zi de zi!