În liceu am trecut prin primul și singurul incident periculos. Era ora 22:00 și mă întorceam cu încă două colege de la balul bobocilor. Am fost la un pas de viol pentru că o gașcă de băieți a reușit să mă tragă într-o parte ca să nu pot urca în tramvai. Un vatman cu mult suflet m-a așteptat și i-a gonit. Abia după ani am realizat prin ce puteam să trec atunci.
Tot citind de ororile care s-au întâmplat cu fetele răpite, plus multe alte cazuri de-a lungul anilor, am vrut să mă gândesc în primul rând la prevenire și apărare. Primul lucru pe care îl putem face ca părinți este să le dăm copiilor un minim de resurse necesare pentru situații de criză.
E necesar ca ei să fie pregătiți psihologic, dar și fizic. Așa au cele mai bune șanse. În primă fază, în orice situație în care se simt amenințați, ei trebuie învățați să fie stăpâni pe sine.
Pregătirea psihologică în caz de atac
- Atacatorul se bazează pe frică și vulnerabilitate. Primul lucru important într-o situație de atac sau răpire e asertivitatea. Ne e frică, dar o ținem sub control și încercăm să nu ne paralizeze. La început va fi multă adrenalină, respirația va fi rapidă ca și bătăile inimii. E important să reușim să ne calmăm după momentul inițial pentru a permite rațiunii să dea soluții. Controlând respirația putem reuși să controlăm reacțiile de frică ale corpului.
- Frica ce paralizează e primul lucru peste care trebuie trecut când ești atacat sau ținut cu forța. Cum? Prin mind-set, mentalitate sau stare de spirit. Ai de ales între a fi rănit fizic sau a fi controlat de atacator. Renunți la frica de rănire pentru a încerca să scapi de control. E cel mai important.
- Vizualizează felul în care poți scăpa în funcție de circumstanțe. Pentru a scăpa de violeța criminală e nevoie să folosești toate resursele pe care le ai.
- Atacatorul se bazează pe faptul că victima respectă regulile sociale. Suntem condiționați să fim politicoși și obedienți pentru a trăi în societate. Însă în caz de atac, lucrul acesta lucrează împotriva noastră. James W. Hopper, PhD, consultant independent și instructor part time în psihologie la Harvard Medical, spune că foarte multe victime ale violului și violenței în general nu țipă și nu se luptă cu atacatorul. Pe lângă teama care paralizează e vorba și de normele sociale care pot fi la fel de paralizante. În plus, putem avea rușine în a cere ajutorul.
- O fată din Leeds de 12 ani a fost răpită și a reușit să scape pentru că s-a luptat cu atacatorul. Nu a renunțat să lupte pentru a rămâne în viață.
- O femeie din Clapham a reuși să scape de o bandă de atacatori care au încercat să o bage într-o dubă. A țipat și a dat din picioare până atacatorii au renunțat.
- Întotdeauna primele minute când ești atacat sunt cele mai importante. Dacă atacatorul realizează că persoana nu e o pradă ușoară sunt șanse mari să renunțe. Dacă deja răpirea s-a produs e importantă calmarea nervilor și analizarea situațiilor și a oricărui detaliu care poate aduce salvarea. Se poate încerca stabilirea unui raport cu răpitorul. O femeie din Austria a supraviețuit răpirii după ce atacatorul a încercat să o înece în cadă. Ea i-a făcut un compliment și a reușit să îl convingă să îi dea drumul.
- Dacă această rezistența inițială dă greș, următoarele 24 ore sunt de o importanță mare. În primul rând pentru că victima a băut și a mâncat recent deci are forța necesară pentru a lua măsuri să se elibereze.
Punctele cele mai vulnerabile ale corpului
După cum subliniam mai sus, primele minute ale atacului sunt cruciale. De aceea cunoașterea punctelor vulnerabile este importantă.
Ochii – a ataca ochii este o tehnică bună, în special pentru fete/femei care nu pot lupta cu pumnii sau care nu cunosc deloc tehnici de autoapărare. Dacă atacatorul este destul de aproape și nu ai mâinile imobilizate, două degete băgate cu forță în ochi pot opri atacul. Trebuie să fie o lovitură bruscă, puternică și fără milă pentru că de asta poate depinde supraviețuirea.
Gâtul – degetele pot fi băgate în gât, mai jos de mărul lui Adam. Poate fi combinată cu mișcarea de împingere a bărbiei în sus pentru a dezechilibra atacatorul.
Mâinile – încă un punct foarte vulnerabil există între degetul inelar și cel mijlociu. Poate fi prins degetul mic al atacatorului împreună cu cel inelar, apoi cu cealaltă mană se trage de restul degetelor ca pentru a rupe palma în două. Această mișcare poate să doboare și cel mai puternic bărbat. Dacă este executată foarte bine și cu forță, mâna poate fi sfâșiată până la cot.
Zona inghinală – celebra lovitură între picioare. Deși apare în atâtea filme, nu e foarte ușor de executat corect. Decât să încercați o lovire cu genunchiul care este dificilă, e mai ușoară o lovire cu laba piciorului. Lovitura trebuie să nu nimerească în față ci cât mai între picioare. Dacă e executată bine, această lovitură creează ceva probleme atacatorului.
Nasul – altă zonă vulnerabilă care poate fi lovită cu palma sau chiar cu capul dacă nu puteți elibera mâinile . Mai jos este un video care demonstrează tehnica.
Lovituri în tâmple, urechi, plexul solar, coaste, genunchi, sau abdomen – A trimite lovituri eficiente este dificil. Un instructor de arte marțiale va spune că e nevoie de cel puțin 5 ani de practică pentru a însuși tehnicile în lupta corp la corp. Loviturile trebuie să aibă destulă forță. De la o lovitură puternică în tâmple atacatorul își poate pierde cunoștința. O lovitură în genunchi e bine să vină din lateral.
Degetele de la picioare – pot fi călcate cu forță cu călcâiul. Ele se pot rupe ușor cauzând durere mare.
Fluierul piciorului – de asemenea o zonă dureroasă, dar care nu va incapacita atacatorul deci trebuie ținut cont de circumstanțe.
Alte lucruri importante în autoapărare
Folosește obiectele pe care le ai la tine. Pot fi chei, telefonul sau orice este tare. Ține cheile între degetul mijlociu și arătător când mergi seara spre casă.
Folosește greutatea corpului. Cu alte cuvinte te lași greu și folosești gravitația pentru a împiedica atacatorul.
Ar trebui copiii să cunoască tehnici de autoapărare?
Există tot felul de gadgeturi și aplicații pentru mobil, însă acestea nu le pot salva viața în unele situații. E mult mai important să fie pregătiți mental dinainte, începând de la vârste mici și pe măsura înțelegerii lor.
Cursurile de arte marțiale sunt utile dacă se continuă pe termen lung. Un curs de o vară nu îi va învăța să facă față unui atac. Pentru adolescenți ar trebui să fie obligatorii.
