Subiecte de discuție cu cei mici, dar și cu adolescenții noștri

Cum să pornim o discuție cu cei mici?

Cum să pornești un dialog eficient cu preșcolarii sau școlarii mici (4-9 ani)?

Ca învățătoare, am observat adesea o greșeală repetată în rândul părinților, atunci când își reîntâlneau copiii după ore: prima lor întrebare era ”Ce ai făcut azi la școală?”

Pentru un copil mic, este extrem de dificil să fie reflexiv, să își amintească lucruri concrete, cu întrebări atât de abstracte și generale.

De aceea, pentru a-i ajuta, vă puteți forma dialogul pe baza unor întrebări ca acestea:

  • Ce ți-a plăcut astăzi la școală? sau Ce ai făcut interesant la ore? Dar în pauze? (apropo de contextul trist ”covid”, aflați dacă ies în pauze sau stau în clasă, dacă se aerisește clasa și când, ce se joacă acolo etc.)

  • Despre ce ați învățat la ora de…? (verificăm orarul și întrebăm concret; copilul apreciază dacă părintele se uită pe materialele din clasă, unde a lucrat și este interesat de activitățile lui); Ai răspuns și tu despre lecție/Ai pus vreo întrebare/Ai ieșit la tablă?

  • Ce ți s-a părut greu la școală? Ce nu ai înțeles?

  • Ai teme, cum pot să te ajut? Te descurci singur?

  • Cu cine te-ai jucat?

  • Ce îți place la X (prietenul copilului)? De ce crezi că vă înțelegeți bine?

  • E cineva în clasă care te supără? De ce nu îți place de X? Haide să găsim soluții pentru a vă înțelege mai bine!

  • Ce îți place la doamna învățătoare?

  • Ați ieșit din școală? (Ce ați văzut în excursie, ce ți-a plăcut cel mai mult etc.)

  • Ce ați făcut la ora de sport? (dacă vrea să vă arate anumite exerciții, le puteți repeta împreună, pentru ei e minunat să petreceți timpul făcând diverse lucruri, pe lângă comunicare și exprimarea afectivității)

  • Ce îți place în sala voastră de clasă? A mai schimbat doamna ceva în decor? Sunt afișate lucrările voastre?
DE CITIT  Cu drag de lectură - recomandări de cărți pentru 6-10 ani

Cum să pornești un dialog cu preadolescenții și adolescenții (10-19 ani)?

În ceea ce privește această vârstă delicată, lucrurile diferă de la familie la familie și variază foarte mult în funcție de temperamentul tânărului. Este posibil chiar între frați să fie nevoie să ne adaptăm atitudinea și comunicarea, fiind diferiți și dându-ne provocări diferite, fiecare având nevoile și slăbiciunile lui.

Dacă școlarul se arată avid de comunicare, atenție și dialog, este posibil ca adolescentul să prefere libertate și intimitate, simțindu-se mai bine înțeles de către cei de vârsta lui.

Cred că aici ajută foarte mult să continuăm deschiderea față de ei, fără a ne fi frică de anumite subiecte, să le arătăm că nu suntem atât de diferiți, doar pentru că suntem mai în vârstă decât ei.

 Și noi am fost ca ei, le putem povesti uneori din adolescența noastră, ce ne crea confuzie, cât de greu sau ușor am trecut prin ea, ce suferințe am avut, cum a fost ”prima dragoste”, ce am învățat din greșeli, cum au fost părinții noștri și cum ne-am fi dorit să fie ei. Cred că tocmai distanțarea noastră îi depărtează cel mai mult, atunci când nu știm cum să ne mai apropiem, ori poate ne e frică de reacțiile lor. Însă dacă facem acești pași deschiși către ei, vor continua să aibă în noi niște aliați de nădejde, cu care nu se vor rușina.

*Recomand conferința cu părintele Sorin Adrian Mihalache, licenţiat în matematică şi teologie, absolvent al cursurilor de master în psihologie, filosofie, teologie şi fizică teoretică, tată de adolescenți.

Lucrul cel mai important pe care l-am reținut este că trebuie să vorbim foarte mult cu tinerii noștri, să îi întrebăm foarte des cum gândesc, să discutăm despre cât mai multe aspecte, pentru că astfel își vor crea propriile puncte de vedere, ce nu vor fi ușor de clintit. Dacă ei nu verbalizează viziunile lor, nu își vor forma acea tărie de caracter care să le permită să facă față eventualelor influențe de anturaj. Așadar, discutați, discutați, discutați!

DE CITIT  Crize la cumpărături, copii care vor tot? Educația financiară vine în ajutor
subiecte de discuție adolescenti

Întrebări și subiecte de discuție potrivite adolescenților:

– Ce îți place să faci, cum ai vrea să îți petreci timpul? (discuții despre organizarea de drumeții pe munte, despre cabane și trasee montane, despre tabere în alte țări, voluntariat, sport etc. ) Discutați și analizați ce idei puteți pune în practică în familie și pe care ar dori să le realizeze cu grupul de prieteni.

– Ce apreciezi la un prieten, cum ar trebui să fie prietenii tăi?

– Cum se câștigă încrederea cuiva? Pe cine ne bazăm și cum să nu ne lăsăm influențați de oricine?

– Relațiile dintre băieți și fete, cum să te porți cu o fată;

– La ce te pricepi cel mai bine și ce ai vrea să faci în viitor? (găsit variante pentru a merge în această direcție)

– Ce filme îți plac și de ce? Cum te ajută muzica și ce apreciezi la ea?

– Ce limbi străine ai vrea să studiezi și cum să le folosești în vorbire? (comunicare cu tineri din alte țări, schimburi de experiență, plecări cu burse)

– Discuții despre organizarea unui oraș, trafic, condusul mașinii etc.

Orice discuție și subiect pe care tânărul îl deschide, oricât de timid, cred că trebuie fructificat pentru a-l ajuta să se autocunoască și să aveți o relație strânsă de-a lungul anilor.

Voi cum gândiți să construiți relația voastră, pentru a fi apropiați chiar și în adolescența copiilor voștri?

Citiți și: Trei principii de bază pentru a avea o relație bună cu copiii tăi

Mă numesc Irina Pache și sunt profesor pentru învățământul primar și preșcolar. Mi-am dorit să pot schimba ceva în bine, în învățământul românesc, așa că la 22 de ani am devenit învățătoare, promovând examenul de titularizare cu nota 10, în București. Am crescut timp de 4 ani o generație minunată de elevi, în sistemul de stat, apoi alți 2 ani o clasă din învățământul particular. Din anul 2017 sunt mămică și aceasta este cea mai mare binecuvântare din viața mea! În timp ce mă ocup de creșterea fetiței mele, mă implic în diverse proiecte educaționale, de acasă. Educația copiilor rămâne pasiunea mea principală, domeniul în care simt că mă regăsesc și pot fi de folos. Pun foarte mare accent pe cucerirea elevilor pentru învățare și pe dezvoltarea lor complexă, ca suflete unice și minunate. Consider că scopul nostru, ca părinți și profesori, este de a crește copii fericiți și bogați în interior, nu doar copii cu rezultate bune! Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită. (Antoine de Saint-Exupery)

Lasă un răspuns