Când fetița mea avea aproximativ 10 luni, încă în perioada de alăptare, am avut prima noastră noapte de strigăte pe care nu știam cum să le gestionăm. Plângea mai tare ca nicicând și nu o puteam trezi, striga cu ochii închiși fără a reacționa la nimic, caz clasic de pavor nocturn. De obicei când plângea o puneam la piept și nu aveam nevoie de alte soluții, dar acea noapte a fost specială. Am încercat tot ce știam că îi atrage atenția, jucăria preferată, deschideam apa să curgă, i-am pus cântecul preferat, absolut nimic nu a funcționat. S-a liniștit singurică cât mergeam prin casă cu ea în brațe. Au mai fost cîteva, dar cel puțin deja știm de ce, mai jos am să menționez care din simptome au coincis cu nopțile noastre de pavor nocturn.
Întrebați toate mămicile cu pici care le cunoașteți, posibil au fost și ele în aceeași situație și au ceva sugestii sau cunosc alte mămici care ar putea să vă ajute. Mie mi-a spus o rudă foarte apropiată că ceea ce îi povesteam eu se numește ”pavor nocturn”. Auzisem pentru prima dată de acest termen și suna aproape la fel de terifiant ca și pavorul în sine, dar ne-a mai spus să ne informăm mai bine despre gestionarea acestora.
Eu chiar nu mai știam cum să acționez, aceste scurte crize de plâns și strigăt isteric îmi absorbeau toată energia, dar datorită informației găsite într-un studiu realizat de Școala Medicală de la Harvard, treptat am reușit să ajungem la un somn liniștit și de lungă durată.
Despre pavorul nocturn încă nu se știu foarte multe și multe soluții nu sunt, practic toate sursele au aceeași informație. Eu când m-am întâlnit pentru prima dată cu acest ”fenomen” mi-am dat seama de fapt cât de mult mai am de învățat despre parenting și atitudine.
Instinctiv, vroiam să-mi liniștesc copilul, să-i dau o stare de bine, dar se pare că nu era cea mai bună abordare. Dacă v-ați întâlnit cu această situație știți deja ce înseamnă să fii neputincios, dacă nu, vă las punctele cele mai relevante care ne-au ajutat pe noi să aducem lumină asupra acestui subiect și evident să tratăm altfel situația.
Ce înseamnă pavor nocturn?
Tulburări de somn care apar în acea fază a somnului profund, fără vise, cînd vrei să te trezești să verifici dacă copilul respiră.Pavorul nocturn este ceva asemănător cu coșmarurile doar că puțin mai dramatic și cu câteva diferențe totuși. Din cauza imperfecțiunii sistemului nervos, trecerea bruscă de la faza de somn fără vise (non-REM) la cea cu vise (REM), poate provoca acest pavor nocturn și copilul să se trezească rapid într-o stare extrem de înspăimântată. Desigur este foarte alarmant pentru părinți, dar nu este cazul să mergeți la doctor. Majoritatea copiilor vor depăși în mod natural aceste episoade pe măsură ce cresc și sistemul lor nervos se dezvoltă.
Cum îți dai seama că începe un episod de pavor nocturn?
Copilul tău plânge foarte tare, nu îl poți trezi, este foarte agitat, arată semne de frică, poate fi violent (să se lovească de pereți, să lovească părinții), respiră foarte repede, transpiră, inima îi bate foarte repede.
Nu neapărat va avea toate aceste simptome, fetița noastră doar striga foarte tare și la fiecare încercare a noastră de a o consola ne dădeam seama că nu vrea, dacă totuși îmi permitea să o țin în brațe – o țineam pentru că este ceea de ce are nevoie. De obicei aceste episoade durau între 5 și 20 de minute, apoi dormea profund iarăși. Dimineața copiii nu țin minte aceste momente, asta este diferența între coșmar și pavor nocturn, coșmarurile, cel mai des, ți le amintești și le poți povesti cu foarte multe detalii.
Asigurați-vă să mergeți și voi în brațele celui iubit după un astfel de episod, pentru că atunci când în sfârșit îți vezi copilul dormind te simți sleit de puteri și energie, iar sprijinul celui de alături este mai necesar ca oricând.
Totuși care este diagnosticul?
Cazurile mai dificile ar putea avea nevoie de o consultare cu un specialist în somn. Specialistul vă poate recomanda un test de somn peste noapte numit polisomnografie. În timpul acestui test, diferite funcții ale corpului sunt înregistrate în timp ce persoana doarme. În cazuri mai rare, poate fi comandată înregistrarea undelor cerebrale pentru a exclude convulsiile. Însă, după cum am spus anterior, majoritatea copiilor vor depăși în mod natural aceste episoade pe măsură ce cresc și sistemul lor nervos se dezvoltă.
Noi deja de aproximativ un an dormim destul de liniștit, dar nu este exclus să mai avem așa nopți. După spusele expertului în somn Dr. Dev Banerjee, pavorul nocturn este adesea întâlnit la copiii cu vârsta între 1 și 8 ani, dar sunt rare cazuri care încep de la 6 luni și pot dura până în adolescență. De asemenea, se știe că 80% din copiii care au tulburări de somn le-au moștenit, adică un membru al familiei a avut un tip asemănător de somnambulism sau pavor nocturn.
Cum putem preveni această teroare nocturnă?
Copiii sunt predispuși la coșmaruri, la somnambulism sau la pavor nocturn atunci când sunt prea obosiți sau anxioși. Creați o rutină relaxantă pentru copilul dumneavoastră și mergeți devreme la culcare pentru a preveni tulburările de somn. De obicei, nu este necesar tratament, focusați-vă în a menține copiii în siguranță.
În cazul când copilul este somnambul, încercați ușor să duceți copilul înapoi la culcare, de obicei colaborează. În cazul unui pavor nocturn copilul nu reacționează, nu încercați să treziți copilul, se sperie mai mult și cel mai probabil că nu veți reuși, ceea ce poate face acest proces să dureze mai mult. Încercați să-i liniștiți vorbindu-le și repetând fraze precum, ”ești în siguranță, ești acasă, ești în patul tău, mama e lângă tine, tata e aici” etc.
O metodă numită trezire stimulată ar putea ajuta să preveniți aceste episoade la copii. Timp de câteva nopți scrieți într-un jurnal timpul care a trecut de când copilul a adormit până în momentul ”evenimentului”. Nopțile următoare ați putea încerca să treziți copilul cu 15 minute înainte de ora episodului așteptat și să-l mențineți treaz între 2 și 5 minute. Sunt foarte rar întâlnite aceste scene la somnul de la amiază. În cazul nostru nu a fost posibil pentru că au fost vreo 6 episoade timp de 6 luni, care coincideau cu anumite evenimente ce duceau la supraoboseală. Anume în timpul călătoriilor când eram departe de casă și nu dormea suficient au fost 3 episoade, atunci când am schimbat reședința au fost altele 2 și prima nu mai știu de la ce a fost căci nici pe departe eram conștientă de faptul că ceea ce se întâmplă are un nume.
Nu există un tratament pentru pavor nocturn sporadic, dar încercați să:
- reduceți stresul copiilor, lăsați-le timp de joacă
- vă asigurați că copilul se odihnește suficient
- mergeți devreme la culcare
- creați o rutină simplă și relaxantă înainte de somn
Când trebuie să contactez un specialist?
Dacă tulburările de somn sunt adesea, grave (copilul se rănește, părăsește casa) și continuă o perioadă îndelungată, consilierea cu un specialist este recomandată.
Sugestii pentru un somn mai bun:
Pentru părinți, recomand să citiți cartea ”Soluții blânde pentru somnul copiilor și al bebelușilor” de Sarah O. Smith.
De citit copiilor înainte de somn: ”Te voi iubi mereu” de Mark Sperring și Alice Brown și ”Povești de nani-nani”, în opinia mea cele mai bune cărți cu povești (subtil) educative.
Sper că v-am ajutat puțin și ați găsit răspuns la câteva din întrebările dumneavoastră. Vă doresc multe nopți liniștite și empatie în continuare!
Vedeti de asemenea: https://resurseparinti.ro/2018/11/16/tulburari-de-somn-si-comportamentul-copiilor/
Întreg studiul de la Harvard: https://www.health.harvard.edu/staying-healthy/sleepwalking-and-sleep-terrors-a-to-z
