15 fabule scurte și morala lor

Fabula este o scurtă povestire cu tâlc, în versuri sau în proză, în care sunt criticate defecte, deprinderi și mentalități omenești, cu scopul de a fi corectate. Pentru a aduce în vederea cititorului metehnele pe care își propune a le îndrepta, autorul fabulei personifică plante, animale sau lucruri, dându-le glas și transformându-le în personaje. Din punct de vedere structural, fabula este compusă din povestirea propriu-zisă și o morală, care poate fi implicită sau explicită.


Reportoriul fabulei depășește teritoriul țării noastre, aceasta făcând parte din patrimoniul cultural universal. Cei mai cunoscuți fabuliști ai lumii sunt: Esop, Jean de La Fontaine, Hans Christian Andersen, Lev Tolstoi sau George Orwell, în timp ce în literatura română s-au remarcat: Anton Pann, Grigore Alexandrescu sau Alecu Donici.

Raportându-ne la evoluția societății noastre, fabula este un gen literar de actualitate, întrucât minciuna, parvenitismul, demagogia ori lăudăroșenia sunt defecte prezente în toate cotloanele cotidianului, spoite adesea în virtuți și purtând masca bunelor intenții. Din această perspectivă, pentru a le cultiva copiilor puterea de a discerne binele de rău și de a se feri de chingile vicioase ale nonvalorilor, ți-am pregătit o selecție de 15 fabule, pe baza cărora puteți discuta, semnalând comportamente pozitive și ngative și diverse tipologii umane.

fabule scurte cu morala

1. Fabule scurte – Câinele cel lacom – Esop


„Acum mult timp, un câine lacom a plecat în căutare de mâncare. A găsit un os apetisant cu care și-a propus să se delecteze nestingherit. Așa că, l-a înhățat și a pornit în căutarea unui loc mai ferit în care să-l mănânce liniștit. Pe drum a traversat un podeț construit peste un iaz, și, în timp ce îl traversa, și-a zărit reflexia în apa acestuia. Crezând că este un alt câine cu un os la fel de apetisant ca al lui, și-a spus: «Ce bun ar fi și osul ăsta! Aș avea o masă pe cinste». Și, fără să se gândească, s-a repezit spre apă lătrând. În momentul în care a căscat gura, osul i-a căzut în apă și a dispărut dintr‑odată. Câinele era extrem de necăjit că fusese atât de lacom.

Morala fabulei: Lăcomia te face să pierzi totul.”

Bibliografie101 fabule ale lui Esop, Editura Aramis, 2020.

cainele lacom

2. Fabule scurte – Vulpea și barza – Esop


„O mică vulpe a reușit să prindă odată un iepure. Pe când se întorcea cu el la vizuină, s-a întâlnit cu o barză care privea cu jind la vânat. Atunci, vulpea se hotărî să îi joace o mică farsă berzei și o invită la cină. Barza acceptă încântată invitația ei. Vulpea a pregătit o supă pe care a servit-o în două farfurii întinse, lăsând-o pe biata pasăre cu cioc lung nemâncată. Mulțumind pentru excelenta cină de care nu avusese parte, barza i-a întors invitația viclenei vulpi.
A doua zi i-a venit rândul să gătească și a servit supa din două urcioare cu gâtul înalt. De data asta, vulpea a rămas nemâncată.

Morala fabulei: Poartă-te cu ceilalți așa cum ai vrea să se poarte și ei cu tine.”

Bibliografie101 fabule ale lui Esop, Editura Aramis, 2020.

fabule scurte

3. Fabule scurte – Liliacul și nevăstuicile – Esop


„Un liliac a căzut la pământ și a fost apoi vânat de o nevăstuică.
– Am să te ucid, pasăre! Oh, urăsc păsările!
– Dar, s-a văicărit liliacul, eu nu sunt pasăre, sunt șoarece!
Nevăstuica s-a înduioșat și i-a dat drumul.
După o vreme, sărmanul liliac s-a prăbușit din nou și a fost prins de o altă nevăstuică.
– Ah, un șoarece… Urăsc șoarecii!
– Vai, s-a milogit liliacul, dar eu nu sunt șoarece, sunt o pasăre!
Și iar a reușit să scape.

Morala fabulei: Înțelepciunea constă în a întoarce orice situație în favoarea ta.”

BibliografieFabule de Esop cu ilustrații de Eugenia Ilieș, Editura Kreativ, 2017.

liliacul fabula

4. Fabule scurte – Uliul și găinile – Grigore Alexandrescu

„Ion prinse un uliu şi, ducându-l acasă,
Îl legă cu o sfoară,
Lângă coteţ afară.
De o vecinătate aşa primejdioasă
Găini, cocoşi şi gâşte întâi se îngroziră,
Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obişnuiră,
Începură să vie cât colea să-l privească,
Încă şi să-i vorbească.

Uliul cu blândeţe le primi pe toate;
Le spuse că se crede din suflet norocit
Pentru vizita-aceasta cu care l-au cinstit.
Dar îi pare rău foarte căci el însuşi nu poate
La dumnealor să vie,
Vizita să le-ntoarcă după-a sa datorie.

Mai adăugă însă că dacă dumnealor
Îi vor da ajutor
Ca să poată scăpa,
El le făgăduieşte

– Şi Dumnezeu cunoaşte cum vorba şi-o păzeşte –
Că la orice primejdii va şti a le-ajuta:
Încă din înălţime, el le va da de ştire,
Când asupră-le vulpea va face năvălire.

Astă făgăduială
Nu mai lăsă-ndoială;
Şi găinile proaste, ce doreau să găsească
Pe cineva destoinic să va să le păzească,
S-apucară de lucru: azi, mâine, se-ncercară,
Şi cu ciocuri, cu unghii, abia îl dezlegară.
Uliu-şi luă zborul. Dar se întoarse-ndată
Şi răpi o găină, pe urmă două, trei,
Pe urmă câte vrei.

«Ce pază este asta? strigă una cu jale,
Vorba măriei tale
Era să ne păzeşti,
Iar nu să ne jertfeşti.»

– «O! eu ştiu foarte bine cuvântul ce v-am dat,
Şi ce fel m-am jurat.
Dar când mă juram astfel, eram legat, supus,
Acum însă sunt slobod şi vă vorbesc de sus.»

Eu, de-aş fi fost găină, nu l-aş fi slobozit:
Dumnealor au făcut-o şi văz că s-au căit.
Uliii sunt cinstiţi,
Când sunt nenorociţi.”

BibliografieSatire și fabule, Grigore Alexandrescu, Editura Tedit, 2015.

Morala fabulei: Nu te baza niciodată pe cuvântul unui om aflat în primejdie, întrucât el poate face promisiuni mincinoase numai pentru a-si salva pielea.

uliul si gainile fabula

5. Fabule scurte – Calul vândut și diamantul cumpărat – Grigore Alexandrescu


Plin de bucurie mare,
Oarecine îmi spunea
C-a vândut din întâmplare
Şi cu un preţ de mirare
Un cal prost ce el avea:
«Căci bietul cumpărător,
Zicea el, s-a înşelat
Şi puţin cunoscător
Orice i-am cerut mi-a dat.»
La acestea ce să-i zic?
Atunci n-am răspuns nimic:
Dar peste puţine zile îl văz, însă furios,
Şi-mi strigă: «Nu ştii, frate, un mişel, un ticălos,
Ce semăna om de treabă, fără milă m-a-nşelat.
Mi-a vândut o sticlă proastă drept un diamant curat;
Cum ţi se pare aceasta?» ­ «Zău, aşa cum mi-a părut
Întâmplarea de deunăzi cu calul ce ai vândut.»

Strigăm şi protestăm tare
Când nedreptatea cercăm,
Dar mulţi urmăm la-ntâmplare
Fapta ce o defăimăm.”

BibliografieSatire și fabule, Grigore Alexandrescu, Editura Tedit, 2015.

Morala fabulei: Cine nedreptateste sa nu se supere atunci când este la randu-i nedreptățit.

Calul vândut fabulă

6. Fabule scurte – Bursucul și vulpea – Grigore Alexandrescu


Bursucului îi venise rândul şi el să domnească
Peste un pogon de tufe, în pădurea părintească,
Pe marginea unei ape. Regatul îi era mic
Şi acei ce îl văzură
Toţi într-o unire zic
Că nu era alt nimic
Decât o miniatură.
Dar riga voiajase,
Şi-n streinătate-aflase
Că un bursuc domnitor,
Ce va să-şi facă un nume
Mare şi faimos în lume,
E neapărat dator
Să ia un tron de mărire,
Să dea porunci pe oștire,
Chiar de n-ar avea soldaţi,
Căci astfel obişnuiesc
Toţi acei care domnesc,
Duci sau regi sau împăraţi.
Aşa el şi slobozi
Patru ordine de zi
Într-acest chip redijate:
«Către armiile noastre de linie şi de mare,
Cavalerii, infanterii şi-artileriei uşoare,
Poruncim… şi celelalte.»
O poruncă din acestea, nu ştiu cum s-a întâmplat,
De vânt a fost aruncată
În ţara învecinată,
Unde domnea leopardul; acest domn s-a îngrijat
Văzând că bursucul are
Armie aşa de mare;
Spre a fi încă mai sigur, el într-acolo porni
Pe ministru Dinafară, pe vulpe, şi-i porunci
Să saluteze pe prinţul, dar în taină-a spiona
Şi a trage cu urechea, dar mai ales a afla
Cum merg trebile p-acolo, cât e de primejdios
Şi câtă armie ţine vecinul său cel păros.
Sfârşindu-se ambasada, vulpea înapoi veni,
Se înfăţişă la curte, se închină şi vorbi:
«Porunca am împlinit;
Cu ochii-mi le-am văzut toate,
Şi poţi dormi liniştit,
Fără să ai griji deşarte,
Căci toate acele armii de linie şi de mare,
Cavalerii, infanterii şi artilerii uşoare
Nu sânt alt, poţi fi prea sigur, pestriţule împărat,
Decât un soldat pe apă şi o luntre pe uscat.»

Vanitatea e mic viţiu, dar cu bună-ncredinţare,
Ea adesea ne expune la ridicol foarte mare.”

BibliografieSatire și fabule, Grigore Alexandrescu, Editura Tedit, 2015.

Morala fabulei: Mândria te poate face sa cazi în ridicol și în râsul celor din jur.

fabule scurte

7. Fabule scurte – Lupul și barza – Jean de La Fontaine

Poftit odată la un praznic,
Un Lup lihnit, mâncău năpraznic,
S-a lăcomit atât, încât
I s-a înfipt adânc în gât,
Un ciot de os cam ţăpligos.
Dar spre norocul Dobitocului,
S-a nimerit prin partea locului
O Barză care i l-a scos.
Barza, gata,
Cere plata.
– «Îţi mai arde şi de şagă?
Scapi din gura mea întreagă
Şi mai vrei, acum, pitaci?
Zău, cumătră, ştii că-mi placi?
Şterge-o, rogu-te, degrabă!
Şi să nu-mi mai cazi în labă!»”

BibliografieFabule pentru copii, Jean de La Fontaine, Editura Eduard, 2017.

Morala fabulei: Cine ajuta sa nu aștepte niciodată rasplata pentru ajutorul oferit.

lupul fabula

8. Fabule scurte – Gaița împodobită în pene de păun – Jean de La Fontaine

„O Gaiţă din cele mai viclene
Văzând un biet Păun ce năpârlea,
S-a-mpodobit degrabă cu mândrele lui pene
Şi printre alţi păuni se fudulea.
Recunoscând-o însă nu ştiu cine,
Ce huiduială,
Ce ciocăneală,
Ce zeflemeli şi ce ruşine!
Şi, jumulită bine, când se întoarce iară
La gaiţe, şi ele o dau pe uşă-afară.

Mai sunt şi astăzi, din păcate,
Şi printre noi asemenea eroi;
Eu, însă, ţin să nu vorbesc de voi,
Plagiatori cu pene-mprumutate!”

BibliografieFabule, Jean de La Fontaine, Editura Herra, 2009.

Morala fabulei: Minciuna are picioare scurte, iar adevărul iese întotdeauna la iveala.

gaita

9. Fabule scurte – Casa lui Socrate – Jean de La Fontaine


Socrate, marele-nţelept,
De construit se apucase.
Dar cunoscuţii, pe nedrept,
Îi tot găseau mereu ponoase,
Căci oamenii-s croiţi pe prici.
Şi mulţi spuneau că li se pare
Că-s încăperile prea mici,
Când omul e atât de mare!
Socrate le-a răspuns, aici:
– Aşa cum sunt, de-aş fi măcar în stare
Să le ticsesc cu-adevăraţi amici!

Avea dreptate mare Socrate, aşadar.
Mulţi se numesc prieteni şi-n casă îţi apar;
Prietenia însă e lucru foarte rar.”

BibliografieFabule, Jean de La Fontaine, Editura Herra, 2009.

Morala fabulei: Oamenii vor judeca mereu, indiferent de strădanie și de efortul depus. Inconjoara-te de prieteni sinceri și nefatarnici.

socrates
Autor: Eric Gaba

10. Fabule scurte – Două poloboace – Alecu Donici

„Un poloboc cu vin
Mergea în car pe drum, încet şi foarte lin;
Iar altul cu deşert, las’ că venea mai tare,

Dar şi hodorogea,
Făcând un vuiet mare,

Încât cei trecători în laturi toţi fugea:
Atunci când el folos nimica n-aducea.

Asemene în lume,
Acel ce tuturor se laudă şi spune
În trebi puţin sporeşte.
Iar cel ce tace,
Şi treabă face:
Acela purure mai sigur isprăveşte.”

BibliografieOpere, Alecu Donici, Editura Știința, 2019.

Morala fabulei: Lauda de sine nu miroase a bine. Și, de multe ori, ea nu ascunde decât vorbe goale și nicio fapta.

butoi

11. Fabule scurte – Racul, broasca și o știucă – Alecu Donici

„Racul, broasca şi o ştiucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Şi la el toţi se înhamă:
Trag, întind, dar iau de samă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Ştiuca foarte se izbea
Şi nimic nu isprăvea.
Nu ştiu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-au tras,
Ci tot pe loc au rămas.

Aşa-i şi la omenire,
Când în obşte nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbândă şi cu pace.”

BibliografieOpere, Alecu Donici, Editura Știința, 2019.

Morala fabulei: Puterea de a isprăvi rezida în unitate, nu îs dezbinare.

fabule scurte animale

12. Fabule scurte – Musca – Alecu Donici

„De la arat un plug
Venea încet spre casă
Şi, la un bou pe jug,
O muscă se-aşezase.
Iar ei, spre-ntâmpinare,
O altă muscă-n zbor
Îi face întrebare:
– De unde, dragă sor’?
– Şi mai întrebi de unde!
Ei musca îi răspunde
C-un aer supărat.

Au nu pricepi ce facem?
Nu vezi că noi ne-ntoarcem
Din câmp, de la arat!

Spre laudă deşartă
Mulţi zic: noi am lucrat,
Când ei lucrează-n faptă,
Ca musca la arat.”

BibliografieOpere, Alecu Donici, Editura Știința, 2019.

Morala fabulei: Sa fim cu băgare de seama la faptele oamenilor, nu la vorbele lor. De multe ori, în spatele vorbelor nu e decât dorința de măreție, mult zgomot și niciun alt folos.

musca fabula

13. Fabule scurte – Șoarecele, cocoșul și motanul – Lev Tolstoi

„Un șoricel se duse să se plimbe. Umblă ce umblă el prin ogradă și se întoarse la mama.
-Am văzut, mamă, două animale. Unul era tare fioros, celălalt tare blând.
Mama îl întrebă:
-Ia spune, cum arătau acele două fiare?
Șoricelul răspunse:
-Cea fioroasă umbla de colo până colo prin ogradă, avea picioarele negre, moțul roșu, ochii bulbucați, clonțul ca un cârlig. Când am trecut pe lângă ea, a deschis clonțul, a ridicat un picior și a prins a răcni atâta de tare că nu știam unde să mă ascund.
-Ăsta-i cocoșul, grăi bătrâna mamă. El nu face rău nimănui, să nu te temi de dânsul. Da` cealaltă fiară cum arăta?
-Cealaltă stătea tolănită pe-o parte și se încălzea la soare. Avea gâtul alb și pufos, lăbuțele cenușii, netede, își spăla cu limba blănița de pe piept și dădea ușurel din coadă când se uita la mine.
Bătrâna mamă spuse:
-Prostuțule, prostuțule. Păi ăsta-i chiar motanul!”

BibliografieFabule, Lev Tolstoi, Editura Regis, 2014.

Morala fabulei: Aparentele pot înșela. Viclenia și blândețea trebuie căutate în comportament, nu în aspectul fizic.

Șoarecele, cocoșul și motanul

14. Fabule scurte – Leul și șoarecele – Lev Tolstoi

„Leul adormise. Un șoricel trecu în fugă peste el. Leul se tezi din somn și îl prinse pe șoricel. Acesta începu să se roage de dânsul să-i dea drumul, spunând:
-Dacă ai să mă lași cu zilele, am să-ți fac și eu un bine cândva.
Leul începu să râdă cum poate un șoricel să-i facă lui un bine. Totuși, îl lăsă să plece.
Peste câtăva vreme, niște vânători îl prinseră pe leu și îl legară cu funia de un pom. Auzind răgetele leului, șoricelul veni îndată, roase funia și îi spuse:
-Îți amintești cum ai râs de mine, fiindcă nu credeai că am să-ți pot face un bine? Acum vezi și singur – chiar și de la un șoarece poți trage uneori folos.”

BibliografieFabule, Lev Tolstoi, Editura Regis, 2014.

Morala fabulei: Fii blând cu toată lumea, pentru ca binele făcut nu se uita niciodată!

fabule cu animale

15. Fabule scurte – Pescarul și peștișorul – Lev Tolstoi

„Un pescar prinse un peștișor. Acesta îi spuse:
-Dă-mi drumul înapoi în baltă, pescarule, doar vezi cât de pricăjit sunt. N-ai să tragi niciun folos de pe urma mea. Dacă îmi dai drumul, am să cresc mare, iar când mă vei prinde iar folosul va fi pe măsură.
Pescarul răspunse:
-N-are minte acela care așteaptă numai folos mare, pe cel mic scăpându-l din mână.”

BibliografieFabule, Lev Tolstoi, Editura Regis, 2014.

Morala fabulei: Oamenii cu adevărat câștigați sunt aceia care știu sa valorifice și șansele mici și oportunitățile mari.

peste

Fabulele nu sunt numai povești zugrăvite în imagini comice și pilduitoare, ci reprezintă însăși oglinda lumii în care trăim. Citindu-le, obținem o radiografie obiectivă a societății contemporane, însă de mare folos în aflarea tratamentelor adecvate fiecărui cusur. Din acest punct de vedere, deprinderea copiilor cu normele morale sănătoase este fundamentală. 

Deși inocenți și cu gândirea nealterată de marasmul înconjurător, aceștia pot înțelege, pentru început la nivel teoretic, consecințele comportamentului și ale acțiunilor negative, deferențiindu-le de obiceiurile cuviincioase. Astfel, fabulele pot deveni o parte importantă în consolidarea unei educații valorice, începută în sânul familiei, prin intermediul lecturii.

Sunt absolventă de Litere, iar odată cu statutul de mamă am început să scriu și să citesc lumea prin ochii copiilor mei. Scriu recenzii de carte pentru copii, dar am luat și interviuri și am scris despre oameni cu vieți de poveste.

Lasă un răspuns