Ce ai putea să ne spui despre tine, în câteva cuvinte?
Nu sunt prea multe de zis despre mine, sunt un simplu băiat care a terminat școala
gimnazială și se îndreaptă către liceu. Mă cheamă Șerban, dar prietenii apropiați îmi
spun pe numele de familie, Cora. (din cauza ironiei de a trăi lângă un hypermarket cu
același nume)
Cum vezi tu prietenia și câți/ce fel de prieteni ai?
Pentru mine, “prieten” e un om, fie el băiat sau fată, cu care pot vorbi liber, cu care
mă pot distra și în care pot avea încredere și știu că mă va ajuta la nevoie. Cei mai
apropiați prieteni pe care îi am sunt din fosta mea clasă. De obicei sunt deschis
oamenilor și leg prietenii noi destul de rapid, dar încrederea în ei o capăt pe parcurs.
Am destui de mulți, neștiind să dau un număr exact, dar doar câtorva mă deschid întru
totul.
3. Ce îți place să faci în timpul liber?
În general, ies cu prietenii pe afară. Depinde de propriul chef, ne plimbăm prin
centrul Bucureștiului/diferite parcuri sau mergem să jucam fotbal. Iarna, merg cu tata
în Elveția să schiem, sportul meu preferat, iar vara la diferite stranduri, aquaparkuri.
Cum au fost primii 4 ani de școală pentru tine?
În cazul meu, la această întrebare este destul de dificil de răspuns. Clasele I-III (doar
primul semestru din clasa a III a) le-am facut în Elveția, unde școala se făcea în germană și
mi-a fost destul de greu să mă acomodez până să învăț limba.
Separat, lucram cu mama din manualele/culegerile de română după care se studia aici, în România.
Pe langă școală, mi-a fost tare greu să mă înțeleg și cu copiii de acolo, asta până să încep să vorbesc germana bine
(Fiind mic, nici engleza nu o prea știam.).
Cand ne-am întors în România, din motive personale, devenise totul mult mai ușor:
învățam materiile școlare și vorbeam cu cei din jur în limba maternă.
Daca ar fi dupa mine, sa nu iti poti vorbi propria limbă maternă mi se
pare un handicap.
Cum ai descrie gimnaziul (cls V-VIII), ce ți-a plăcut și ce nu ți-a plăcut?
Gimnaziul a fost cel mai frumos “stadiu” de până acum. Desi eram chiar enervant și
nu mă prea suporta lumea în clasele a V-a, a VI-a, m-am schimbat în totalitate și am
ajuns să termin clasa a VIII-a foarte cunoscut, împrietenindu-mă cu copii din multe
clase. Totuși, cum am mai zis și la prima întrebare, cei mai apropiați mi-au fost cei cu
care am petrecut cei 4 ani în aceeași clasa. Mi-am făcut multe amintiri alături de ei,
de-a lungul timpului, și, in final, s-au curs multe lacrimi triste, la banchetul de sfârșit de
clasa a VIII-a, și în ultima și cea mai minunată tabără în care am fost cu ei vreodată. S-a
terminat prea repede și aș mai reface ciclul acesta încă o dată. Îi mulțumesc doamnei
diriginte pentru că a fost mereu alături de noi.
Cum ți s-au părut examenele, ești mulțumit de rezultatele obținute?
Trebuie să recunosc că am fost și voi fi un mare leneș. Totuși, nu înțeleg cum am
reușit să învăț tot atât de ușor, pe langă ceilalți. Sunt extrem de mulțumit de notele luate
în examen (10 la mate si 9.55 la română). Au fost îndeajuns de mari incât să intru în ce
liceu voiam, Colegiul Național Gheorghe Lazăr.
Ai facut meditații? Câți ani?
N-am fost genul care sa aibă nevoie de meditații. Am facut un singur an, acum în
clasa a VIII-a, la mate și la română, pentru examenul de capacitate. La română sunt
sigur că mi-au prins bine, neavându-le cu interpretarile textelor literare. La mate, după
mine, nu aveam nevoie, dar așa se întâmpla, părinții au mai multe emoții de examenul
pe care-l susțin copiii lor decât ei.
Cum crezi că va fi la liceu, ce ți-ai dori să se schimbe acolo?
Sunt foarte sigur că va fi diferit de gimnaziu, dar mă voi acomoda cu încetul.
Singurul lucru ce aș dori să se schimbe, nu numai în liceul meu, ci în toate, sunt
anturajele. La sfarșit de clasa a IX-a, de abia că mai sunt câțiva copii care nu fumează,
dar asta deja ține de magazinele care vând țigări minorilor și autorităților că nu fac
nimic în legătură cu acest fapt.
Știi deja ce îți doresti pe viitor, în viață, după ce termini liceul? Ce te-a determinat
să îți dorești asta? (În cazul în care știi deja)
Consider ca sunt prea mic, încă, să mă gândesc la asta, dar, în prezent, aș vrea să
urmez medicina sau ingineria. Adevărul e că aș fi vrut una din aceste două categorii
dinainte, apoi am făcut un test de 2 ore care ar zice ce meserie mi s-ar potrivi, și,
întâmplător, exact acestea două erau.
Cum te susține familia în general, aveți o relație apropiată, de încredere?
Cand eram mai mic, mă susțineau prin faptul că stăteau cu mine și mă ajutau să învăț.
(în special mama). Din punct de vedere financiar, mereu m-au susținut și o vor face în
continuare, asigurându-mi propriul apartament, când voi mai crește, și propriile dorințe
de a-mi lua diferite lucruri (haine, obiecte) în prezent. Nu sunt deschis total în fața lor,
dar mamei îi sunt mai deschis decât tatălui.
Ce i-ai sfătui pe ceilalți tineri de vârsta ta, ce sfaturi urmezi tu însuți?
N-am trecut prin atât de multe provocări în viață încât să fiu în stare să ofer sfaturi
celorlalți, dar atât zic: Țineti cont de îndrumările parinților și celor mai în vârstă! Nu
ascultați pe orice străin, sunt mulți care vă vor răul. Singurii care vă vor dori mereu
binele vor fi membrii familiei, chiar dacă voi nu considerați asta.
