Nașterea naturală vs. cezariana

NAȘTEREA, ÎN COMPLEXITATEA EI

1. Introducere. Nașterea

Subiectul nașterii este atât de complex, încât consider necesară o serie de articole, nu doar unul. Nașterea înseamnă procreere, a duce viața mai departe, așadar aceasta privește întreaga societate și familie, nu doar femeia.

Pentru bunăstarea viitoarei mame, a partenerului, a familiei și a celor din jur, este extrem de important să existe informare. Acest articol e menit să clarifice diverse aspecte ale ambelor tipuri de naștere, fără însă a insinua că mama ar trebui să aleagă între ele.

În țările occidentale, nașterea nu este o alegere și consider că nici la noi nu ar trebui să fie.  Operația de cezariană se impune pentru a salva vieți, în contexte specifice, nu ar trebui să vină dintr-o temere sau un moft. E bine să ne pregătim, însă, pentru orice și să fim conștienți de dificultăți, riscuri și avantaje.

Pentru început, aș vrea să dezbat avantajele și greutățile (nu le putem spune dezavantaje) nașterii naturale, dar și avantajele și dezavantajele (aici consider un termen potrivit, din păcate) nașterii prin cezariană. Am doi copii și am trecut prin ambele tipuri de naștere, astfel încât voi încerca să analizez atât obiectiv, cât și subiectiv, ambele variante.

2. Nașterea naturală

Încă de mică mi-am dorit să am familia mea, să devin mamă, și niciodată nu am luat în calcul aducerea pe lume a copiilor printr-o operație. Instinctiv, fără a căuta argumente, știam că naturalul este calea ideală în orice (de la alimentație și stil de viață, până la modul nașterii).

Așadar, țintită fiind pe a naște natural, și cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit acest lucru în mai 2017, după 26 de ore de travaliu, într-un spital de stat. 

Experiența a fost una transformatoare, trecând prin moarte și înviere. Fizic nu am ajuns în situație de risc, doar că trăirea a cel puțin 10 ore de dureri greu de pus în cuvinte m-au transformat într-un om nou. Odată cu nașterea naturală am devenit parcă eu însămi ca un nou-născut: parcă am 
reînviat, iubindu-i pe toți și nemaivăzând răul din jur, bucurându-mă de prunc și de viață într-un cu totul alt fel, renăscută.

Nu toate mamele simt aceste dureri la intensitate mare sau pentru un interval îndelungat, însă, mai ales într-un prim travaliu, experiența poate fi extrem de dificilă, mutându-ți limitele acolo unde nu credeai că pot ajunge.

Am refuzat orice medicamentație din teama efectelor adverse auzite la alte mămici, așadar nu am primit anestezie epidurală, nici oxitocină. Am citit însă multe experiențe pozitive în care mamele au fost ajutate de epidurală, reușind să nască natural cu mai puțină durere.

Consider important ca fiecare femeie să se informeze bine și să facă alegeri asumate, nu este de blamat cineva care nu mai rezistă și acceptă un mic compromis. Oxitocina, însă, este de obicei aplicată de medici pentru a grăbi lucrurile, iar acest factor poate împiedica reușita nașterii naturale, aducând bebelușul în stres fetal sau crescând intensitatea durerilor mamei, care la un moment dat va ceda.

Totuși, dacă aveți un doctor despre care știți că e 100% pro natural și recomandat pentru astfel de nașteri, atunci puneți-vă încrederea în sfatul lui de moment, există situații unde se pot impune astfel de tratamente. Cel mai important este, în final, ca bebelușul să se nască sănătos, iar mama să fie bine, în viață, pentru el.

Sprijinul la naștere

Fiecare travaliu și naștere sunt unice, informările sunt generale și ajută mama să ia decizii conștiente, care ulterior trebuie adaptate la
situația particulară. Pentru un travaliu și o naștere ”cu bine”, ajută enorm prezența unei doule sau măcar prezența soțului pe parcursul întregului proces.

Despre doulă găsim informații pe internet, putând apela prin recomandări la sprijinul uneia, contra-cost, mai ales pentru perioada petrecută acasă. În anumite spitale private se acceptă prezența ei la naștere. Diferența între un travaliu și o naștere în ”abandon” (unde mama e singură în durerile ei) și un travaliu și o naștere cu sprijin emoțional și fizic, este ca de la cer la pământ.

Eu nu am avut decât prezența soțului în câteva momente din travaliu, când i-au permis asistentele să mai intre la mine în salon, iar acele momente erau cu totul altfel.El mă ținea de mână, mă masa, mă încuraja, participa la durerea mea și acest lucru schimba totul în bine, făcea totul mai suportabil.

Din păcate, 90% din timp eram singură și am fost foarte aproape să cedez, durerile au fost greu de dus, iar eu nu eram destul de informată cum să le abordez, deși citisem câte ceva. În acele momente m-am pierdut și doar m-am rugat și m-am străduit să rezist.

DE CITIT  Ce încălțări de iarnă barefoot cumpărăm pentru copii? - Recomandări testate

Repet, o doulă sau un soț implicat și mai mult stat acasă în travaliu ar schimbacu muult lucrurile în bine. Sunt multe de spus, aici am putea discuta despre rolul soțului și beneficiile/efectele participării lui la naștere. Consider important ca prezența lui să fie asumată, nu impusă de către soție.

În momentul în care el își dorește să își asiste și să își ajute partenera, relația lor se va consolida într-un mod inedit, iar el va participa la naștere mult mai activ. Nu înseamnă, însă, că nu este un soț sau un tată bun dacă este genul de persoană emotivă, care ar leșina văzându-și perechea suferind așa.

Comunicați deschis și căutați soluțiile potrivite familiei voastre! De asemenea, în travaliul natural contează foarte mult, atitudinea mamei, încurajarea ei, neperturbarea cu factori externi deranjanți, lipsa de agresivitate/intervenții și controale dese sau inutile.

Durerile se trăiesc mult mai ușor prin diverse tehnici, cum ar fi: respirația corectă, schimbarea pozițiilor și găsirea uneia confortabile în contracții, săritul pe minge, masarea mamei și presiunea pe șolduri etc.

Nașterea naturală nu este de speriat, chiar dacă poate fi foarte dureroasă.

Pregătirea femeii pentru naștere, psihic și emoțional, sprijinul în travaliu ajută enorm. Dacă aș alege, oricând aș alege nașterea naturală. Imediat după expulzie ești capabilă să te ridici, să mergi ajutată, iar la scurt timp chiar să îți preiei bebelușul și să te ocupi de el, oferindu-i ce este mai de preț: laptele matern și dragostea de mamă.

Oricum ați naște, puneți copilul la sân cât de des puteți, pentru a stimula venirea laptelui! Eu am avut lapte încă din săptămâna 24 de sarcină, deci nu au fost probleme în acest sens. Alăptarea la primul copil, însă, poate fi oricum foarte dificilă: atașarea nu este atât de ușoară pe cum poate părea, deseori e nevoie de sprijinul unei consultante în alăptare. Dar și aici intrăm într-un alt subiect complex, ce va fi tema unui alt articol.

Din perspectiva recuperării fizice, durerile de după nașterea naturală sunt obicei mult mai ușoare decât după cezariană. Inconfortul după o naștere naturală poate fi provocat de:

  • Dureri când mama stă în șezut, din cauza unei rupturi de perineu sau a epiziotomiei (depinde aici și cât de gravă a fost ruptura sau cât de mare tăietura);
  • Contracții de retragere a uterului (de obicei resimțite mai tare atunci când mama alăptează);
  • Stare de leșin, amețeală, care vor trece prin puțină odihnă și hrănire, hidratare.

În următoarea parte a articolului vom vedea că efectele unei cezariene sunt mult mai intense și de lungă durată.

Avantajele nașterii naturale

  • Copilul vine atunci când e el pregătit, „își alege data nașterii” în mod firesc
  • Venirea pe lume nu e traumatizantă pentru copil, fiind o trecere naturală și de dorit în noul mediu de viață
  • La trecerea prin vagin, copilul ia contact cu flora mamei și dezvoltă diverși anticorpi
  • Conectarea mamă-copil e mai firească, mai ușor de instalat
  • Nașterea naturală prezintă riscuri mai mici și mai puțin frecvente
  • Lactația se instalează de regulă imediat
  • Împlinirea sufletească a nașterii este imensă, inegalabilă, dezvoltă întreaga ființă a mamei
  • Există tehnici ajutătoare pentru abordarea durerii
  • Recuperarea fizică este rapidă

Limite/ Dezavantaje ale nașterii naturale

  • Travaliul poate fi lung, dureros sau scurt și foarte dureros
  • Mediul poate fi o limită dacă nu este prietenos cu femeia în travaliu
  • Recuperarea poate fi dificilă dacă există epiziotomie/ruptură serioasă
  • Există situații în care se constată situație de risc și bebelușul este ajutat să iasă cu forceps sau vacuum, însă acestea sunt cazuri speciale și nu presupun automat efecte negative.

3. Nașterea prin cezariană

Neavând studii medicale, nu îmi permit să enumăr în acest articol motivele medicale ce pot duce la nașterea prin cezariană, chiar dacă discutând mult cu moașe și chiar doctori, acestea pot fi cunoscute tuturor. Există și grupuri de naștere dedicate acestui subiect complex, printre care aș recomanda grupul NVDC România – Nașterea Vaginală După Cezariană. 

Chiar dacă vă aflați la prima naștere, acolo puteți descoperi informații specializate cu privire la sarcină și eventuale probleme/riscuri, travaliu, expulzie, recuperare, adevărate cauze pentru o astfel de naștere etc. Iar dacă nu știați până acum, DA, se poate naște
natural și după o cezariană, existând foarte multe mame care au reușit acest lucru.

Multe mame au constatat că la prima sarcină au fost păcălite sau forțate spre operație, ori au avut un travaliu extrem de lung și dificil, finalizat astfel. Pentru ele, nașterea naturală este un vis care aduce împlinire, satisfacție. Așadar, atenție, dragi mămici: e important să aveți un medic pro natural cu adevărat, de încredere, e extrem de important să fiți informate!

Chiar dacă din pricina unor probleme medicale sunteți forțate/îndemnate să nașteți prin cezariană, măcar așteptați începutul travaliului, adică primele semne ale nașterii. În acest caz, știți că bebelușul este pregătit să vină pe lume, pentru că el și-a ales data nașterii!

Această operație, realizată după debutul travaliului, se numește ”cezariană la cald”. Cezariana ”la rece” este aceea programată. Sunt foarte puține situații în care programarea se impune, de obicei doctorul preferând această variantă pentru a-și face programul așa cum îi este mai facil, mai la îndemână.

Cât de firesc vi se pare ca un copil să apară pe lume la o dată stabilită de medic, pentru că ulterior acesta pleacă în concediu? Sau pur
și simplu pentru că așa consideră el, că la 38-39 de săptămâni copilul e pregătit și gata de scos în lume, forțat? Din păcate, aceste lucruri se întâmplă prea frecvent în România, fiind una dintre țările cu rata cea mai mare de cezariene

DE CITIT  Tragedia copiilor de azi - semnal de alarmă pentru sănătatea mentală

Consider necesar încă un semnal de alarmă: femeia însărcinată trebuie să fie pregătită psihic pentru orice. Chiar dacă își dorește să nască natural, e bine să fie conștientă de faptul că există riscul de a ajunge la cezariană.

Femeile care nu au fost pregătite emoțional pentru această variantă, au suferit mult mai mult după naștere, rămânând chiar cu traume și depresie. De asemenea, în situații în care cezariana se impune (cum ar fi poziționarea pelviană a copilului în burtă), este absolut necesar ca viitoarea mămică să fie împăcată cu situația, pentru a se bucura apoi de copil.

A naște prin cezariană nu este un capăt de lume, nici un motiv de a fi blamate. Bine ar fi dacă aceasta s-ar întâmpla numai la nevoie și, pe cât posibil, atunci când copilul dă semn că e pregătit pentru naștere.

Nașterea prin cezariană prezintă riscuri foarte mari, mai ales pentru mamă (de la riscurile anesteziei parțiale sau totale, la riscurile operației în sine sau cele post-operatorii). În cazul operațiilor programate, au existat situații în care deși sarcina era teoretic la termen (38 de săptămâni), bebelușul nu era încă suficient de dezvoltat, trebuind să recupereze creșterea la incubator, ajutat de medici.

Este extrem de frustrant pentru o mamă să fie păcălită să se opereze, ori chiar să aleagă ea însăși acest tip de naștere, ca apoi să sufere împreună cu nou-născutul. Chiar și atunci când, însă, copilul este foarte bine, durerile post-operatorii sunt enorme și creează mari dificultăți mamei pentru îngrijirea sugarului.

Dacă la nașterea naturală mama are nevoie de foarte multă susținere în travaliu, la cezariană e foarte important să fie ajutată după. În ambele cazuri, atitudinea empatică, blândă, caldă, drăgăstoasă, săritoare, sunt de mare ajutor, chiar necesare.

În cazul meu, fiind la a doua sarcină, eram 100% sigură că voi reuși tot natural. Nici nu luam în calcul altă variantă. Bebelușul era poziționat cu capul în jos de la 29 de săptămâni, însă când am fost la control în săptămâna 35, ȘOC: el era în poziție pelviană, cu capul în sus.

Se poate naște natural și din poziție pelviană, însă nu este deloc recomandată pentru un bebeluș mare, cum părea ecografic al meu. De asemenea, e important ca echipa medicală să fie pregătită pentru o astfel de naștere. Pentru mine a urmat o perioadă extrem de stresantă, mișcările copilului se simțeau mult mai puțin din această cauză, iar eu încercam mereu să îl fac să se întoarcă.

Am căutat exercițiile de spinning babies, m-am consultat cu o prietenă doulă, am aplicat sfaturile ei, însă simțeam că bebe era la fel. Dna doctor mi-a propus versiunea cefalică externă la 37 de săptămâni, adică să întoarcă împreună cu alt doctor bebelușul, manual, la exterior. Am fost de acord, voiam să știu că am făcut tot ce ține de mine, pentru a nu avea regrete.

Însă chiar înainte de procedură, bebelușul s-a poziționat transversal, iar medicul a spus că din această poziție cei mai mulți se poziționează corect în timpul travaliului, ajutat de contracții. Mi-am pus nădejde în acest gând și am renunțat la exerciții, care mă stresau enorm.

Între timp, însă am căutat să-mi găsesc pacea și să accept ideea că e posibil să ajung la cezariană. Slavă Domnului, am reușit și asta era cel mai important: în sfârșit am acceptat că cel mai important e ca bebelușul să se nască sănătos, chiar dacă eu va trebui să trec printr-o operație de neînchipuit pentru mine, anterior.

DE CITIT  Cum organizăm un colț de lectură în stil Montessori?

Recuperarea post-cezariană

Din perspectiva recuperării fizice, durerile de după nașterea prin cezariană, chiar dacă diferă de la o femeie la alta, sunt teribile. Nu cred că există mamă care în primele 3 zile, imediat după trecerea efectului anesteziei, să nu fi simțit o mare incapacitate de mișcare, însoțită de dureri enorme.

Practic, în primele zile, nu te poți ridica, trebuie să te târăști, agăți de ceva, ca să poți ajunge de pe spate în poziția de șezut. Alăptarea nu a fost o problemă pentru mine, având lapte încă de la primul copil și chiar și după înțărcarea acestuia. În spital nu am îndrăznit să cer ajutor pentru a mă ridica, m-am descurcat singură să alăptez bebelușul, pe care l-am cerut în salon de îndată ce am reușit să mă
mișc și să pășesc.

A fost foarte greu să mă mobilizez să îl iau din pătuț pentru alăptat sau să îl alăptez la orizontală, stând pe o parte – pur și simplu ești
limitată de incapacitate și durere, ca și cum nu ai avea mușchii burții, ci doar o reacție de durere la fiecare mișcare. Ușor-ușor aceste dureri au trecut, astfel că la externare deja coboram scările fără ajutor și fără inconfort.

A persistat, însă, o durere intensă și imensă atunci când trebuia să mă ridic (de pe scaun, din pat), cel puțin o săptămână. De asemenea, a strănuta, râde sau tuși, după o astfel de operație, e mai ceva decât un sport extrem… Totuși, pentru mine recuperarea a fost rapidă și ușoară, în ciuda acelor limite fizice. Sunt multe mame care acuză dureri groaznice luni întregi. În perspectiva mea, pentru o recuperare ușoară și rapidă după cezariană, cel mai mult contează psihicul. Împăcarea cu situația, pacea, liniștea, optimismul, informarea anterioară.

Avantajele nașterii prin cezariană

  • Nu trăiești durerile travaliului sau ale expulziei

Dezavantajele nașterii prin cezariană

  • După operație, nu te poți mișca deloc câteva ore, apoi poți păși cu dificultate și dureri, cocoșată, alte câteva zile, chiar săptămâni având dureri mari
  • Copilul este trecut direct din mediul intrauterin în cel exterior, fără trecerea firească prin canalul de naștere vaginală
  • Conectarea mamă-copil poate fi mai dificilă, dacă cezariana nu a fost dorită/deloc prevăzută/a fost dificilă
  • Operația de cezariană prezintă riscuri mai  mari, ce pot pune în pericol viața mamei
  • Alăptarea poate fi mai dificilă din cauza durerilor și a intervențiilor medicale suferite
  • Nu există nicio tehnică ajutătoare pentru ameliorarea durerilor, doar calmante medicamentoase și răbdare.
  • Să strănuți, să râzi sau să tușești este groaznic în prima săptămână, simți că te doare enorm și simți că te rupi pe jumătate. 

Pentru alte povești legate de naștere, aici. 

Mă numesc Irina Pache și sunt profesor pentru învățământul primar și preșcolar. Mi-am dorit să pot schimba ceva în bine, în învățământul românesc, așa că la 22 de ani am devenit învățătoare, promovând examenul de titularizare cu nota 10, în București. Am crescut timp de 4 ani o generație minunată de elevi, în sistemul de stat, apoi alți 2 ani o clasă din învățământul particular. Din anul 2017 sunt mămică și aceasta este cea mai mare binecuvântare din viața mea! În timp ce mă ocup de creșterea fetiței mele, mă implic în diverse proiecte educaționale, de acasă. Educația copiilor rămâne pasiunea mea principală, domeniul în care simt că mă regăsesc și pot fi de folos. Pun foarte mare accent pe cucerirea elevilor pentru învățare și pe dezvoltarea lor complexă, ca suflete unice și minunate. Consider că scopul nostru, ca părinți și profesori, este de a crește copii fericiți și bogați în interior, nu doar copii cu rezultate bune! Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită. (Antoine de Saint-Exupery)

Lasă un răspuns